Cum stim daca pacatele noastre au fost iertate ?

Sfântul Inochentie al Moscovei: Orice suflet credincios poate să se umple de Duhul Sfânt dacă se curăţeşte de păcat, dacă se izbăveşte de egoism şi se eliberează de mândrie.

Omul este in asa fel facut de Dumnezeu ca sa se poata desavarsi prin puterea Duhului Sfant, inca de aici, din aceasta viata. Desavarsirea este scopul vietii noastre pe pamant. Lumea este insa intunecata la minte din cauza pacatului si nu intelege acest lucru, sau mai bine zis nu vrea sa inteleaga menirea sa aici, in aceasta viata. Toate celelalte lucruri sunt de prisos, caci cand crezi cu adevarat, vine Domnul in inima ta si tu nu mai ai nevoie de nimic, caci grija ta devine grija Domnului. Si ia ziceti, oare cum Dumnezeu sa nu poata rezolva cele pieritoare, caci tocmai El a zidit omul si toate ce ne inconjoara ? Insa omul, zacand in pacate, crede ca el este stapan pe toate, si se pierde in propria sa mocirla, in propria ignoranta si mandrie.

Si asta ca asta, insa cand moare, sa vezi durere, caci dupa moarte nu mai e pe crezute si pe propria vrere, acolo intelegi totul, indiferent ca vrei sau nu vrei. Asta e intelepciunea intelepciunii.

Si mai mare jalea si durerea sufletului, caci nu mai are ce face, decat sa-si primeasca sentinta divina.

 Duhul Sfânt este mereu în jurul nostru şi doreşte să intre înlăuntrul nostru, dar faptele noastre rele ne înconjoară ca un zid tare de piatră. Şi păcatele noastre, ca nişte paznici sălbatici, Îl alungă departe de noi şi nu-L lasă să se apropie. Orice păcat Îl alungă pe Duhul Sfânt.

Cele mai urâte păcate de El sunt însă dintre cele trupeşti – desfrânarea, iar dintre cele sufleteşti – mândria. 

Duhul Sfânt, curăţenia desăvârşită, nu poate niciodată să se sălăşluiască în omul întinat cu păcate. Cum să rămână în inima noastră, când aceasta este plină de griji, pofte şi patimi?


Sfântul Inochentie al Moscovei

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, p. 345)

Ce inseamna Duhul Sfant


Duhul Sfânt este a treia Persoană din Sfânta Treime, alături de Dumnezeu Tatăl şi de Iisus Hristos (Dumnezeu Fiul). El este ,,alt Mângâietor" (alături de Mângâietorul Iisus), este ,,Duhul Adevărului", este ,,de viaţă-făcătorul".

Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus la botezul Său, este prezent în cadrul tainei botezului, a grăit prin prooroci şi s-a pogorât peste apostoli la Cincizecime. 

 Roadele sale pentru toţi oamenii sunt viaţa, mângâierea, adevărul, râvna duhului, libertatea şi, în final, viaţa veşnică iar roadele sale particulare sunt:
dragostea de Dumnezeu şi oameni, credinţa, tăria în nădejde, apoi înţelepciunea, priceperea, cunoştinţa, grăirea în limbi străine, tălmăcirea de limbi străine, vederea cu duhul în alt loc, deosebirea duhurilor, darul vindecării, vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu, facerea de minuni, smerenia, blândeţea, bunăvoinţa, stăpânirea de sine, tăria morală, dreptatea, bucuria, liniştea, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine. 

Prin roadele Duhului Sfânt noi ne curăţim de păcate, ne înnoim sufleteşte şi dobândim libertatea (în raport cu robia păcatului) aşa cum spune apostolul Pavel: Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.(2Cor3.17). 

Iar ,,cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică"(Gal6.8)
sursa https://ro.orthodoxwiki.org