,,Nemilostivii nu au loc in Rai,, Sfintii Parinti

  Pâinea aceasta se numeşte pâinea îngerilor şi deci zâmbetul îngerilor. 

Personalitatea duhovnicească înseamnă ca tu să ştii de tine. 

Să ştii de ce se joacă piesa cu mustrări sau laude în faţa ta, pe seama ta. 

Să nu vinzi nimic din taină (tine) nici pentru mustrări nici pentru laude. 

E mai bine să nu fii nimic decât să fii eroul altora. Ţine-te de înger şi-ţi vezi de treabă! E bine să cobori cerul în realităţile mărunte în care păşeşti, decât să te consideri uitată pe undeva pe sus. 

Dacă alții se consideră, și pe bună dreptate, vulturi, tu, deși poți avea putere și aripi de vultur, să te mulțumești să te arăți o mică ciocârlie veselă, care zboară vertical și cântă de zor, vestind și prevestind zorile. 

Nu merge cu gândul după răsplata faptei tale bune. Răsplata nu se caută, ci va veni singură. 

Părintele Arsenie Papacioc Extras din „Scrisori către fiii mei duhovnicești”, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, pag. 47-48

                            *****

“Mare lucru şi de cinste e omul milostiv”, spune Solomon (Proverbe 20, 6). 

Mari sunt aripile milosteniei. Sfâşie văzduhul, trece de lună, lasă în urmă soarele şi ajunge în ceruri. 

Dar nici acolo nu stă. Trece şi de ceruri, înconjoară puterile îngereşti şi se aşează în faţa tronului Domnului. Află asta din Sfânta Scriptură, unde îngerul acela, care i s-a arătat cuviosului şi milostivului sutaş Corneliu, i-a zis: “Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10, 4). 

 

Ce înseamnă acest lucru? Că, chiar dacă ai multe păcate, milostenia te apără în faţa lui Dumnezeu. Nu-ţi fie teamă, căci nici o putere nu i se poate împotrivi. Ea ţine în mâini un catalog şi cere achitarea datoriilor. 

Pentru că însuşi Hristos a spus: “Cel ce face un bine unuia dintre aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi l-a făcut” (parafrază la Matei 25, 40). 

Prin urmare, oricâte păcate ai avea, milostenia ta are mai mare greutate şi le ţine piept tuturor. N-ai citit în Evanghelie parabola celor zece fecioare? Cele care au păzit fecioria dar n-au avut milostenie au rămas afară din cămara nunţii. 

Căci din zece, cinci erau înţelepte şi ainci fără de minte. Cele înţelepte luaseră untdelemn pentru candelele lor.

 

Cele fără de minte nu luaseră, şi de aceea candelele au început să li se stingă. Atunci au cerut untdelemn de la cele înţelepte. 

Acelea însă au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă” (Matei 25, 9). Nu le-au refuzat din lipsă de milă sau din răutate, ci pentru că nu mai era vreme, căci venea deja mirele, şi din teamă, ca nu cumva să rămână toate pe afară. 

Şi le sfătuiesc: “Mai bine mergeţi la cei ce vând untdelemn şi cumpărati-vă”. Aveau şi cele neînţelepte candele, dar nu aveau untdelemn. Candela înseamnă feciorie, untdelemnul milostenie; şi aşa cum candela, dacă nu este întreţinută cu untdelemn, se stinge, la fel şi fecioria, dacă nu este însoţită de milostenie, îşi pierde valoarea. Însă cine sunt cei care vând asemenea untdelemn? Săracii. Şi cât cer pe el? Cât vrei. Preţul nu este stabilit, şi în felul acesta nu te poţi dezvinovăţi spunând că eşti sărac. Ai un singur bănuţ? Cumpără cerul; nu pentru că cerul este ieftin, ci pentru că Dumnezeu este iubitor de oameni. 

N-ai nici un ban? Dăruieşte un pahar cu apă rece; căci “cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceşti mici, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata” (Matei 10, 42). 

Cerul este un negoţ şi noi suntem nesârguincioşi. Dă pâine şi ia rai. Dă lucruri mici şi ia-le pe cele mari. Dă lucruri stricăcioase şi ia-le pe cele nestricăcioase. Dacă ar exista un bazar, unde ai putea să găseşti multe lucruri ieftine, n-ai vinde tot ce ai, n-ai face tot ce-ţi stă în putinţă ca să cumperi mărfurile acelea? Aşadar cum pentru cele stricăcioase arăţi atâta bunăvoinţă, iar pentru o marfă nepieritoare eşti nesârguincios şi nepăsător? Dă-le celor săraci şi, dacă tu taci în ceasul judecăţii, nenumărate guri te vor apăra; căci milostenia va fi acolo şi va depune mărturie pentru mântuirea ta. 

Nu te dezvinovăţi spunând că eşti sărac. Văduva care l-a găzduit pe proorocul Ilie era foarte săracă, dar sărăcia n-a împiedicat-o să-l ospăteze şi să-l milostivească cu ceea ce avea. De aceea s-a şi învrednicit să se bucure de roadele milosteniei ei. Poate că-mi vei spune: “Dă-mi-l şi mie pe proorocul llie şi-l voi găzdui”. De ce-l ceri pe Ilie? Ţi-l dau pe Stăpânul fui Ilie, şi tu nu-i dăruieşti milostenie; cum l-ai milostivi pe Ilie dacă l-ai întâlni? Hristos, Stăpânul tuturor, a spus limpede:“întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). 

Gândeşte-te deci că Hristos în ziua aceea va spune despre tine în faţa îngerilor şi a lumii întregi: “Acesta m-a ospeţit pe pământ; acesta mi-a făcut bine în nenumărate feluri; acesta, pe când eram neocrotit, mi-a oferit adăpost”. Ce îndrăzneală vei avea atunci în faţa îngerilor! Cât de mândru vei fi în faţa puterilor cereşti! 

Mare lucru este milostenia, fraţilor. Şi păcatele le şterge şi osândirea o îndepărtează. 

Să dăm, aşadar, mâncare celui sărac. Nu avem mâncare? Să-i dăm un bănuţ.. Nu avem nici bani? Să-i dăm un pahar cu apă. Nu-l avem nici pe acesta’? Să-i compătimim pentru nefericirea lui, şi ne vom lua răsplata; căci Dumnezeu nu ne răsplăteşte pentru faptă, ci pentru buna noastră intenţie.

 Sf. Ioan Gură de Aur – Milostenia, împărăteasa virtuţilor

                                *****

  

  Întru aceasta să cunoaşteţi, fiilor, cât de mare lucru este milostenia, pentru că şi în acest veac ajută şi întru cel de dincolo, de bucurie duhovnicească umple, spre Dumnezeu apropie şi asemenea cu îngerii ne face. Că despre ea se zice în Scriptură: "Faceţi milostenie, ca şi vouă să vă fie milostiv Domnul. Daţi, zice, şi vi se va da vouă. Că scris este: "Pe focul cel aprins îl stinge apa, iar milostenia curăţeşte păcatele."

Şi iarăşi zice: "Să ascundeţi milostenia în sânurile săracilor, că aceştia se roagă pentru voi." Şi iarăşi, ne învaţă pe noi, bunul Dumnezeu, zicând: "Dacă ai îndestulare multă, apoi mult să dai, iar dacă ai mai puţin, apoi după putere să te sârguieşti a da cu bucurie." Că, fraţilor, mare este puterea postului şi a primirii de străini, precum se scrie: "Cela ce primeşte pe prooroc în nume de prooroc, plata proorocului va lua şi cela ce primeşte pe cel drept, în nume de drept, plata dreptului va lua."

Deci, acestea să ne fie ştiute, iubiţilor fraţi, şi să ne silim a face mai ales milostenie, care este vârful tuturor bunătăţilor, ca să câştigăm viaţa cea veşnică, intru cereştile lăcaşuri, Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea.

cuvînt al Sfântului Grigorie, despre milostenie

                                

                                 *****

  Rugăciunile, Liturghiile şi milosteniile pentru morţi folosesc foarte mult sufletelor. Pentru că nimic nu se pierde din toate câte au fost dăruite lui Dumnezeu, căci Domnul le dă înapoi însutit. 

Cât despre cuvântul profetului, „Cine se va pocăi înaintea Ta?” (Psalmi 6, 6), am spus deja că ameninţările Atotputernicului Dumnezeu sunt înfricoşătoare, dar în cele din urmă le pierde iubirea Sa de oameni negrăită. De altfel, şi după acest cuvânt al profetului s-a găsit oricum pocăinţă în iad. Mă refer la pocăinţa celor care au crezut acolo, când Domnul S-a pogorât ca să-i mântuiască. Dar şi în iad, Dătătorul de viaţă nu i-a mântuit pe toţi, ci doar pe cei care au crezut. Acestea nu înseamnă că se desfiinţează profeţia. Niciodată. Aici se arată în mod simplu că preabunul Dumnezeu este „biruit” de iubirea Sa faţă de om.

La fel s-a întâmplat şi cu cuvântul profetic al lui Iona: „Ninive va fi distrusă!” (Ioan 3, 4). Însă n-a pierit, pentru că bunătatea lui Dumnezeu a biruit dreptatea Lui. Şi lui Iezechia i-a zis prin gura profetului Isaia: „Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoşi, ci vei muri” (IV Regi 20, 1), însă n-a murit. Lui Ahab din nou i l-a trimis pe profetul Isaia, ca să-l înştiinţeze: „Îţi voi trimite nenorociri” (III Regi 20, 21), şi nu i-a trimis. De ce? 

Dumnezeu i-a explicat profetului: „Ai văzut cum s-a pocăit Ahab: de aceea nu-i voi trimite nenorociri cât timp va trăi” (III Regi 20, 29). Din nou, bunătatea a biruit hotărârea Lui, aşa cum s-a întâmplat în foarte multe situaţii, şi cum se va întâmpla până la sfârşitul lumii, când se va încheia sărbătoarea, când nu va mai fi timp pentru ajutor, ci fiecare om se va afla singur cu povara lui. (Sfântul Ioan Damaschin)

Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 363-364