Chipul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care Sfântul Apostol Pavel doreşte să-l aibă creştinii în sufletul lor, numai atunci e neştirbit când în cuprinsul lui e şi delicateţe. Domnul Hristos a fost foarte delicat.
Noi de multe ori suntem nepăsători, neluători-aminte, cu răutate, cu asprime, avem ceva ce nu se potriveşte cu delicateţea şi atunci înseamnă că nu suntem aşa cum este Domnul Hristos, cum ar trebui să fim şi noi, cei alcătuiţi după chipul Domnului Hristos.
De multe ori auzim în jurul nostru spunându-se: „Păi, ce să-i faci, e om şi el”. Nu aşa ne vrea Dumnezeu!
Dumnezeu ne vrea oameni de omenie, oameni îndreptaţi spre bine, ne vrea oameni fără pată, fără vină…
În limba greacă, cuvântul „om” are un înţeles deosebit. „Om” se exprimă prin cuvântul „anthropos” şi înseamnă „privitor în sus”, fiinţă care priveşte în sus. Aşa e alcătuit omul – să poată privi în sus. Bineînţeles că el poate privi şi în jos, şi priveşte în jos. Omul este coroana creaturilor, coroana tuturor făpturilor lui Dumnezeu şi, fiind coroana creaturilor, el este ca un stăpân al lumii şi priveşte de sus în jos spre făpturile lui Dumnezeu şi de jos în sus spre Dumnezeu Însuşi.
Om – când zici om de omenie, om cumsecade, om de treabă, zici omul lui Dumnezeu. Dar ca să urci mai sus de starea de om, de starea de om de treabă trebuie să ajungi să fii creştin, creştin cu convingeri creştine, creştin ca ucenic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca împlinitor al voii lui Dumnezeu, ca purtător de Hristos, creştin cu suflet locuit de Dumnezeu-Tatăl, de Dumnezeu-Fiul şi de Dumnezeu-Duhul Sfânt. Şi asta-i mare lucru.
În limba greacă, cuvântul „om” are un înţeles deosebit. „Om” se exprimă prin cuvântul „anthropos” şi înseamnă „privitor în sus”, fiinţă care priveşte în sus. Aşa e alcătuit omul – să poată privi în sus. Bineînţeles că el poate privi şi în jos, şi priveşte în jos. Omul este coroana creaturilor, coroana tuturor făpturilor lui Dumnezeu şi, fiind coroana creaturilor, el este ca un stăpân al lumii şi priveşte de sus în jos spre făpturile lui Dumnezeu şi de jos în sus spre Dumnezeu Însuşi.
Om – când zici om de omenie, om cumsecade, om de treabă, zici omul lui Dumnezeu. Dar ca să urci mai sus de starea de om, de starea de om de treabă trebuie să ajungi să fii creştin, creştin cu convingeri creştine, creştin ca ucenic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca împlinitor al voii lui Dumnezeu, ca purtător de Hristos, creştin cu suflet locuit de Dumnezeu-Tatăl, de Dumnezeu-Fiul şi de Dumnezeu-Duhul Sfânt. Şi asta-i mare lucru.
Nu ştiu câţi creştini adevăraţi sunt în lumea aceasta şi în ce măsură suntem noi înşine creştini adevăraţi. Cât ne străduim ca să trecem din situaţia de om la situaţia de creştin, şi după ce suntem creştini şi ne împlinim datoriile de creştini, apoi să fim şi călugări.
Între creştini, călugărul are un loc anume. Nu este numai delicat, nu este numai om de treabă, om de omenie, om cum Îi place lui Dumnezeu, nu este numai creştin ca ucenic al Domnului Hristos, ci este mai mult decât atât: este călugăr, adică „bătrân frumos”, bătrân sfinţit, realizat nu numai prin poruncile lui Dumnezeu, ci şi prin împlinirea sfaturilor evanghelice, ca să fie mereu cu Dumnezeu, ca să fie cu adevărat stăpân al lumii, să fie mereu creştin, să fie mereu om.
Prin urmare, să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem delicaţi. Vă rog să fiţi delicaţi! Dacă suntem oameni cu adevărat, oameni purtători ai chipului lui Dumnezeu, oameni de omenie, plăcuţi lui Dumnezeu, cu dorinţa de a ne depăşi pe noi înşine, privitori de sus în jos spre lumea acesta ca să se îmbunătăţească şi privitori de jos în sus spre Dumnezeu ca să ne ridicăm mai presus de ceea ce poate face omul singur, fără Dumnezeu.
Între creştini, călugărul are un loc anume. Nu este numai delicat, nu este numai om de treabă, om de omenie, om cum Îi place lui Dumnezeu, nu este numai creştin ca ucenic al Domnului Hristos, ci este mai mult decât atât: este călugăr, adică „bătrân frumos”, bătrân sfinţit, realizat nu numai prin poruncile lui Dumnezeu, ci şi prin împlinirea sfaturilor evanghelice, ca să fie mereu cu Dumnezeu, ca să fie cu adevărat stăpân al lumii, să fie mereu creştin, să fie mereu om.
Prin urmare, să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem delicaţi. Vă rog să fiţi delicaţi! Dacă suntem oameni cu adevărat, oameni purtători ai chipului lui Dumnezeu, oameni de omenie, plăcuţi lui Dumnezeu, cu dorinţa de a ne depăşi pe noi înşine, privitori de sus în jos spre lumea acesta ca să se îmbunătăţească şi privitori de jos în sus spre Dumnezeu ca să ne ridicăm mai presus de ceea ce poate face omul singur, fără Dumnezeu.
Şi, în sfârşit, să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem creştini cu adevărat, dacă suntem călugări adevăraţi, mai presus de starea de om bun, mai presus de starea de creştin bun, şi anume călugăr îmbunătăţit, om cuprins în creştin şi creştin cuprins în viaţa călugărească.
Vă doresc din toată inima înaintare în starea de om delicat, de om bun, de om plăcut lui Dumnezeu, de creştin adevărat şi de călugăr adevărat.
Dumnezeu să ne ajute!
Arhimandritul Teofil Părăian
Mănăstirea Brâncoveanu, 14 ianuarie 2005
https://parinteleteofil.wordpress.com/page/10/Vă doresc din toată inima înaintare în starea de om delicat, de om bun, de om plăcut lui Dumnezeu, de creştin adevărat şi de călugăr adevărat.
Dumnezeu să ne ajute!
Arhimandritul Teofil Părăian
Mănăstirea Brâncoveanu, 14 ianuarie 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu