luni, 13 martie 2017

Sfantul Teofan Zavoratul - Cum sa-ti mantuiesti sufletul



Sfântul Teofan Zăvorâtul ,,Slava de la oameni naşte puţin câte puţin trufia, iar defăimarea duce la adâncul smereniei,,


Adu-ţi aminte de Dumnezeu, că El priveşte orice gând al tău

 Slava de la oameni naşte puţin câte puţin trufia, iar defăimarea duce la adâncul smereniei, înfrânarea pântecelui smereşte patimile, iar poftirea mâncărurilor le întărâtă. 
Grija de prisos pentru trup e vătămare pentru suflet, iar grija pentru el întru frica lui Dumnezeu este bună. Pomenirea judecăţii lui Dumnezeu naşte frica de Dumnezeu, goneşte negrija şi nepăsarea. 
Drept cârmuieşte gândurile tăcerea întru înţelegere, iar multa vorbire naşte trândăvie şi supărare. 
Părăsirea voii tale e semnul că mintea ta este întru virtuţi, iar stăruirea în voia ta arată că nu e întru tine bună înţelegere. 

Cugetarea cu frică la Cuvântul lui Dumnezeu păzeşte sufletul de patimi, iar împreună-vorbirile lumeşti o depărtează de la virtute. Dragostea de lucrurile lumeşti tulbură mintea, iar lepădarea de ele o înnoieşte. Tăinuirea gândurilor le înmulţeşte, iar descoperirea lor înaintea părinţilor le alungă. 
Aşa cum viermele ascuns în copac îl roade, şi răul ascuns în inimă nimiceşte virtuţile sufletului. Virtutea virtuţilor este smerita cugetare, iar patima patimilor e să fii rob al pântecelui. 

Cununa virtuţilor e dragostea, iar plinirea patimilor - dezvinovăţirea de sine. Aruncându-ne pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu se naşte în noi răbdarea întru netulburare a defăimărilor, şi osândirea de sine îl păzeşte pe om curat de mânie. Să nu ai vrajbă cu nimeni, altminteri neplăcută va fi lui Dumnezeu rugăciunea ta: să ai pace cu toţi, ca să ai îndrăznire în rugăciune. 

Păzeşte ochii tăi, şi de inima ta nu se va lipi răul. 
Să nu pofteşti a asculta despre căderea celui care te-a dosădit, ca să nu te răzbuni pe el în inima ta; păzeşte-ţi auzul, ca să nu porneşti război în tine însuţi. Fă rucodelia ta, ca sărmanul să afle la tine pâinea lui cea de toate zilele. 

 Rugăciunea deasă desface legăturile patimilor, iar nepăsarea faţă de ea este maica uitării de Dumnezeu. Celui care a şteaptă moartea în fiecare clipă nu-i este lesne să păcătuiască, iar cel ce se aşteaptă la trai îndelungat nu va scăpa de păcate. 
Cel ce se pregăteşte să dea răspuns lui Dumnezeu pentru toate cuvintele şi faptele sale râvneşte să se cureţe de păcate, iar cel ce zice: „Milostiv este Dumnezeu” e sălaş al celor vicleni. Mai înainte de a te apuca de ceva cugetă unde eşti acum şi unde vei merge după ieşirea din trup, şi niciodată nu vei cădea în nepăsare şi negrijă. Adu-ţi aminte de slava Sfinţilor, şi râvna de a urma vieţuirii lor te va aprinde puţin câte puţin. Să cugeti şi la chinurile păcătoşilor, şi te vei păzi de faptele lor cele rele. 

Ţine-te de sfatul cel bun, şi mintea ta va fi priveghetoare, iar cugetul cu întreagă înţelepciune. 
De te va roade gândul că fratele tău e supărat pe tine, ia seama să nu-l treci cu vederea, ci degrabă sculându-te, mergi şi fă metanie fratelui grăindu-i cuvânt spre îmblânzire. 
Să nu fii împietrit faţă de fratele care te-a necăjit, că toţi suferim silnicie de la duhurile cele rele. 

De trăieşti împreună cu fratele, nimic să nu îi porunceşti, ci totdeauna să îl întreci în osteneli, ca să nu îţ i pierzi rodul tău.  Dacă te tulbură demonii cu gânduri despre sărăcia mâncării şi a hainelor, nu le răspunde, ci te încredinţează lui Dumnezeu din toată inima, şi te vei linişti.  Ia seama să nu fii nepăsător în privinţa rugăciunilor tale, care sunt făcliile sufletului, şi chiar când eşti în neputinţă să nu slăbeşti în ele. De te tulbură desfrânarea, asupreşte-ţi trupul, smerindu-te înaintea lui Dumnezeu, şi vei primi odihnă.

 De te luptă plăcerea pântecelui prin pofta de mâncăruri, adu-ţi aminte de putoarea trupului mort, şi te vei linişti. De simţi chemare să-l osândeşti pe fratele, adu-ţi aminte că limba, care este foc şi unealtă a nedreptăţii, va fi osândită la gheenă, şi te vei linişti.

 De te stăpâneşte trufia, adu-ţi aminte că ea pierde toate ostenelile tale şi că nu este mântuire slugilor ei, şi te vei linişti. Dacă vrăjmaşul te sileşte să-l înjoseşti pe altul, adu-ţi aminte că Dumnezeu te va da pentru asta în mâinile vrăjmaşilor tăi, şi te vei linişti. 

De atrage inima ta frumuseţe trupească, adu-ţi aminte de cât e de hâdă moartea, şi te vei linişti: iar toate acestea le adună în sine şi le încununează dreapta socotinţă. Pomul dreptei socotinţe nu va creşte în tine de nu te vei osteni să îl îngrijeşti.

 Mai înainte de toate dobândeşte-ţi deprinderea de a te linişti.
 Liniştirea naşte nevoinţa, nevoinţa naşte plânsul, plânsul naşte frica, frica naşte smerenia, smerenia naşte inima bună, inima bună naşte dragostea, iar dragostea face sufletul sănătos şi nepătimaş. 
Atunci se cunoaşte că omul nu este departe de Dumnezeu. Celui care voieşte a străbate cu spor toate aceste trepte ale sporirii duhovniceşti se cuvine mai întâi de toate să gonească grija de multe, apoi să se înstrăineze de orice om şi să se pregătească de moarte, pe urmă - să stăruie cu răbdare rugându-se necontenit în însingurare; şi pricepând ce îl îndepărtează de Dumnezeu, să nimicească acel lucru fără cruţare de sine, şi bunătatea lui Dumnezeu degrabă îi va da toate acestea.

 Să ştii, însă, că tot omul care mănâncă şi bea fără dreaptă socotinţă ori iubeşte bunătăţile pământeşti nu poate ajunge niciodată la măsura aceasta
 Îl rog pe fiecare om care doreşte să aducă lui Dumnezeu adevărată pocăinţă să se păzească de vin, că el aţâţă toate patimile şi izgoneşte harul lui Dumnezeu din suflet. 
Nu te griji, iubite, de tihna trupului, cât trăieşti în această lume, şi niciodată să nu te încrezi în tine văzând că patimile tale s-au liniştit pentru o vreme - că patimile şi demonii adesea se ascund cu viclenie, doar-doar va lăsa omul grija de sufletul său, socotind că deja e curat de ele, iar apoi năvălesc pe neaşteptate asupra sărmanului suflet; şi dacă pun stăpânire pe el, îl înjosesc cu toate păcatele cu mai multă nemilostivire şi răutate ca la început. 

 Să stăm, deci, la dumnezeiasca strajă şi să luăm seama la noi înşine, săvârşind lucrarea noastră şi nevoindu-ne întru toată virtutea, ca să ne izbăvească pe noi de patimi.
 Ostenelile şi sudorile acestei scurte vieţi nu doar că ne păzesc de faptele rele, ci şi pregătesc cununi sufletului mai înainte de ieşirea lui din trup. Iubiţilor, să ne grijim de noi înşine, că vremea s-a scurtat, iar cel ce se îngrijeşte de lume nu se poate griji de suflet. Adu-ţi aminte de Dumnezeu, că are ochii îndreptaţi asupra ta orice ai face tu. 

Adu-ţi aminte de Dumnezeu, că El priveşte orice gând al tău. Ce ţi-e frică să faci înaintea oamenilor, să-ţi fie frică să cugeti în inimă înaintea lui Dumnezeu. 
Să nu te socoteşti despătimit cât timp trăieşti în trup. Grijeşte-te de trup ca de unul care va învia împreună cu tine şi va da răspuns la Judecată. 
Teme-te de Dumnezeu, înaintea Căruia va trebui să dai răspuns pentru toate faptele tale. Cum te grijeşti de trup să îl doftoriceşti atunci când e bolnav, aşa să te grijeşti a-l înfăţişa despătimit în Ziua învierii. 

 Să ştii că tot ce cugeti în inima ta descoperit este înaintea feţei lui Dumnezeu. 
Necurmat cugetând în inimă, în chip tainic, la ochiul lui Dumnezeu care ne priveşte, se naşte în noi frica de Dumnezeu; iar când sufletul urmează fricii de Dumnezeu, devine de neatins pentru oricare bântuire a celor vicleni, întru Hristos Iisus. Domnul nostru.

extras din Sfântul Teofan Zăvorâtul ,,PATERICUL LAVREI SFÂNTULUI SAVA ,, Traducere din limba rusă de dr. Adrian şi Xenia Tănăsescu SCHITUL ROMÂNESC LACU SFÂNTUL MUNTE ATHOS, 2000 ,APOLOGETICUM 2006

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu