Sfantul Macarie de la Optina,, Sfaturi pentru mireni,, 

  Iubirea de Dumnezeu este pusa la incerca­re prin cele potrivnice – altfel, n-o putem impli­ni decat cu inchipuirea. 

Cu ingaduinta lui Dum­nezeu, s-a infipt in inima dumneavoastra sagea­ta iubirii de arginti; aceasta va tulbura, nu va da pace, va impinge sa faceti orice ca sa traiti cu copiii fara sa duceti lipsa de nimic. 

Unde sunt credinta si nadejdea dumneavoastra, cu care vi se pare ca va intariti? Ce sa mai zicem de dragoste. 

Daca credem ca Pronia lui Dumnezeu ne carmuieste, trebuie sa ne supunem ei si sa primim chiar incercarea saraciei ca pe ceva ce vine din iubirea lui Dumnezeu, spre un folos sufletesc pe care noi nu-l stim. Prin saracie se intra mai usor in impa­ratia cerurilor, drept care a si zis Domnul: cu greu va intra bogatul in imparatia cerurilor (Mt. 19, 23). 

Dumnezeu, Bogat fiind in milostivire, i-ar fi putut imbogati pe toti daca ar fi fost de folos lucrul acesta – El insa face altfel, potrivit judecatilor Sale preaintelepte si neurmate, in fata carora suntem datori sa ne plecam cu smerenie si sa ne su­punem cu recunostinta.

Tot ce place lui Dumnezeu se face cu smerenie. 

„Nu te deznadajdui de atata aprindere a trupului, ca nu se tamadu­ieste atat prin sarguintele omenesti, cat prin iu­birea de oameni dumnezeiasca”.

Trebuie stiut si ca acest puternic razboi este ingaduit in pri­mul rand pentru trufie, fiindca aprinderea cea fi­reasca din noi nu ne poate birui vointa fara sa fie in noi una dintre acestea: trufie, osandirea alto­ra, lacomia pantecelui si odihna peste masura. 

 Aici este vorba nu de trufia lumeasca, ci de cea duhovniceasca, despre care am scris destul mai sus, aratand ca ea se poate ascunde de cel ce o are.

 Deasa impartasire cu Preacuratele lui Hristos Taine ar fi foarte buna si mantuitoare daca nu ar fi insotita la dumneavoastra de cartire si de osandirea altora pentru iubirea de arginti.

[...] potrivit poruncii bisericesti si apostolesti, trebuie sa-i cinstiti pe preoti ca pe niste slujitori ai altarului, caci fara ei nu se poate mantui nimeni, si sa le faceti parte din averea dumneavoastra, pe cat va sta in putere, spre nevoile lor pentru ca cei ce slujesc altarului au parte de laaltar (I Cor. 9,13). 

La spovedanie puteti sa-i lasati bani preotului sau nu, dar sa-l judecati pentru greselile lui nu este deloc treaba dumneavoastra: oaia nu-l judeca pe pastor, oricum ar fi el. A-l judeca pe preot inseamna a-L judeca pe insusi Hristos: paziti-va de aceasta din rasputeri!“Doriti sa va pastrati grija pentru mantuirea sufletului, si dupa cat se vede va impliniti dorinta cu fapta: spuneti ca in dumneavoastra are loc o lupta neincetata si ca pe zi ce trece ies la lumina noi neajunsuri.

 Pai, lucrul acestea este de trebuinta neaparata in nevointa crestinului: noi ne luptam impotriva duhurilor rautatii iar acestea se lupta impotriva noastra prin pro­priile noastre patimi. Uneori suntem biruiti, alteori biruim; uneori cadem, alteori ne ridicam, si dupa masura smereniei noastre capatam aju­torul dumnezeiesc. Avem neaparata nevoie de aceasta arma puternica impotriva vrajmasilor – dar cum sa ne smerim daca nu ne cunoastem neputinta cunoscandu-ne neajunsurile? Tocmai acestea ne smeresc. 

Cititi in Filocalie, la Sfantul Grigorie Sinaitul, la sfarsitul capului 117: „Da­ca nu va fi biruit omul… nu se va putea smeri”. Acolo se scrie amanuntit si foarte folositor despre aceasta. Vad ca vreti sa traiti in lume pust­niceste, fara caderi, si vreti ca sufletul dumnea­voastra sa fie intotdeauna cu Dumnezeu, si in­trebati daca in lume poti ajunge sa iti tai poftele la fel ca in insingurare, si cum se poate incepe lu­crarea aceasta. Ca raspuns ati primit impotriviri puternice fata de planurile dumneavoastra, si neavand puteri duhovnicesti si smerenie nu pu­teti ramane neclintita in aceste planuri. Asta inseamna ca intreprindeti sau doriti sa impliniti in viata dumneavoastra o nevointa mai presus de masura si de asezarea sufleteasca pe care o aveti. Trebuie sa incepeti prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, care ne-au fost date prin Evanghe­lie, si atunci cand, straduindu-ne sa le implinim, ne vedem nestatornicia si neputinta, nu trebuie nicidecum sa ne tulburam, ci trebuie sa ne sme­rim si sa ne pocaim.
 Chiar daca ati merge neabatut pe calea poruncilor lui Dumnezeu, sa va te­meti de primejdie din cealalta parte: vrajmasul va incerca mereu sa va amageasca prin semeata cugetare si prin parerea ca v-ati indreptat, vanandu-va prin acestea in chip subtire – iar dumneavoastra, neavand inca smerenie, dar vazandu-va implinitoare a poruncilor, va puteti abate pe nebagate de seama spre gandurile acestea. Trebu­ie sa va amintiti cat mai des cuvintele Domnului:
 Cand veti savarsi toate cele poruncite voua, sa spuneti: „Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram da­tori sa facem am facut” (Lc. 17, 10).
    Prin aceasta puteti alunga semeata cugetare. Oricum, intrucat suntem inca departe de implinirea porunci­lor lui Dumnezeu, trebuie chiar de nevoie sa ne smerim si sa ne pocaim, dupa cum scrie Cuvio­sul Marcu Ascetul in „Cuvantul despre pocainta”, intotdeauna avem nevoie de pocainta, insa noi vrem sa ne vedem ispravile: dar de ce credeti ca in rugaciunea sa Sfantul Efrem spune: „Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi sa vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu”? 

El vrea sa zica nu ca trebuie sa pacatuim dinadins, ci ca trebuie sa ne vedem pacatele facute atat inainte, cat si acum, si nicidecum sa nu deznadajduim,. ci sa ne pocaim, socotindu-ne in mintea noastra cei mai de pe urma dintre toti oamenii.
In Filo­calie, dupa ce vorbeste despre cele sapte lucrari trupesti, Sfantul Petru Damaschinul spune:
„Si atunci incepe mintea a vedea gresalele sale ca nisipul marii – si acesta este inceputul luminarii sufletului si semnul sanatatii lui”.Vedeti? Du­pa savarsirea multor virtuti vede pacatele sale, iar nu ispravile. Nici Sfantul Isaac Sirul nu zi­ce sa cautam vederi inalte, ci ne arata nemijlocit spre poruncile dumnezeiesti. 

  [...] pricina poticnirilor noastre sta, potrivit Sfantului Ioan Scararul, in trufie: „Unde s-a savarsit cade­rea in pacat, acolo a mers inainte trufia.“

 Asadar, sa ne straduim a ne folosi neputintele pentru a dobandi smerita cugetare, fiindca aceasta este nimicitoarea trufiei, pe care noi nici n-o bagam de seama in noi insine.

  Va necajiti ca va osanditi aproapele: daca ne vom smeri, nu-l vom mai ju­deca pe aproapele nostru. Sa ne rugam cu smere­nie, asemenea vamesului, si Dumnezeu va primi rugaciunea noastra, fiindca primeste rugaciunea celor smeriti si aude cererea lor, pe cand noi insi­ne nu avem dreptul sa pretuim rugaciunea noas­tra, ca ne rugam cu osardie. Dumnezeu stie pre­tul ei, iar daca ne-o vom pretui singuri, suntem in primejdia ca ea sa fie fariseica.
  Sunteti nedumerita cu privire la post: aflandu-va la rude, va vedeti silit sa mancati de dulce, iar de cerut sa gateasca pentru dumneavoastra mancare de post va temeti sa cereti, ca nu cumva sa dati prilej sa se spuna ca va socotiti mai pre­sus de altii si ca va ingamfati. Intrebati ce sa fa­ceti intr-o asemenea situatie. Nu vreau sa va leg, insa va dau urmatorul sfat: dupa parerea mea, nu trebuie sa va temeti sa va rugati rudele sa ga­teasca pentru dumneavoastra mancare de post. Asta nu inseamna sa va dati aere. Nicidecum, ci indepliniti datoria ascultarii fata de Sfanta Bise­rica: cu ce sa va dati aere? Vazandu-va, si altii va vor urma exemplul. Dar daca veti manca de dul­ce, si altii se vor lua dupa dumneavoastra si nu se vor teme ca gresesc, iar dumneavoastra veti fi atunci de doua ori vinovat: si pentru sine, si pen­tru ei. Ce va pasa ce se va spune despre dumnea­voastra? 

 Vedeti in asezarea dumneavoastra duhovniceasca doua lucruri care se bat cap : semetirea si deznadejdea. Bineinteles, va dati seama ca aceasta vine de la vrajmasul, dar nu va puteti lupta cu ele, si amandoua sunt foarte apasatoare pentru suflet. Poate ca intelegeti pricina lor. Dupa cum scriu Sfintii Parinti, ele vin din trufia duhovniceasca, si din pricina putinata­tii smereniei si ne vine greu sa le tinem piept: impotriva amandorura trebuie sa ne smerim”.

 Sfantul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, 2011

sursa http://www.cuvantul-ortodox.ro