sâmbătă, 14 mai 2016



O ÎNTÂMPLARE CUTREMURĂTOARE DESPRE AVORT



  
  La Părintele Ilarion venise în vizită fratele sfinţiei sale, Părintele Vasile Argatu. Fratele părintelui, Preotul Vasile Argatu, avea acasa 15 copii, care acum sunt toţi preoţi şi preotese şi două maici la Mănăstirea Varatec (jud. Neamţ). Vorbind şi povestind părintele Ilarion despre femeile care fac avorturi şi cum a văzut el că sunt chinuite în iad pentru păcatul acesta atât de mare, a povestit şi părintele Vasile despre o femeie din fosta lui parohie, ce avea 30 de avorturi şi careia i-a arătat Dumnezeu cum se chinuiesc în iad copii ei dar ea nu s-a căit şi nu a renunţat la păcat şi la pofta trupului. Spunea Părintele Vasile aşa:
Eram în una din parohiile pecare le-am păstorit de pe valea Bistriţei. O femeie care avea multe avorturi, de câte ori mă întâlnea parcă vroia ceva să-mi spună dar nu-mi spunea. M-a căutat de câteva ori şi când se hotăra să-mi spună ocolea luând vorba de altceva. Am văzut că are ceva pe suflet şi că nu-mi poate spune. Se dusese vorba în sat că mereu cade pe spate mergând pe drum. Aflând de lucrul acesta, când o întâlnesc o întreb:
- Mătuşă Ileană, i-a spune-mi ce vezi înainte de a cădea? De ce cazi numai pe spate, că poţi veni cu capul de un pietroi de pe drum şi să mori ?
- Părinte, de multe ori când merg pe drum, nu dorm sunt trează şi conştientă, mi se deschide în faţă o groapă de 2 m lungime şi un metru lăţime, adâncă, că niciodată nu i-am văzut fundul din cauza unui fum des, înecăcios şi urât mirositor. Când mi se deschide această groapă în faţă, eu sunt cu jumătate de talpă pe marginea gropii şi mai, mai să cad în ea. La capătul celălalt
de groapă mi se arată o tavă cu 3 mere roşii şi frumoase şi-mi porunceşte o voce aşa: „Dacă sari peste groapă să iei merele scapi dacă nu cazi în groapă şi te îneci de fum”. Eu îmi dau seama că a sări doi metrii nu pot, oricum voi cădea în acea groapă şi aşa eu singură cu puterea cu care o am mă arunc pe spate. Ce-o fi cu mine părinte? De ce văd eu aşa ceva şi ce mi se poate întâmpla?
- Să ştii mătuşă că pentru câteva păcate mari şi grele pe care le-ai făcut în viaţă ţi se arată aşa. Semn ca să te întorci, să te căieşti şi să răscumperi acele păcate.
- Am făcut avorturi multe, părinte, că nu le mai ştiu numărul.
- Câţi copii ai?
- Şase, părinte!
- Alte păcate tot aşa de mari, cum ar fi păcatul desfrâului?
- Şi acele păcate le-am făcut. Eu n-am ştiut de post, de miercuri şi vineri, nici de duminici şi sărbători, am desfrânat cu bărbatul meu în orice zi, eu l-am îndemnat. Eu sunt desfrânată.
- Atunci, trebuie să salvezi copii avortaţi şi să te opreşti de la păcatul desfrânării şi să te căieşti, pentru că groapa care ţi se deschide în faţă plină de fum dens şi puturos este iadul, iar faptul că marginea ei este pe la jumătatea tălpilor matale, este semn că eşti aproape de iad (nu mai trăieşti mult dacă nu te căieşti). Pentru a scoate copii avortaţi de la întuneric trebuie să ştii câţi copii ai avortat ca să te apuci de post, rugăciuni şi Sfinte Liturghii pentru ei. Dacă nu mai ţii minte numărul, roagă-L pe Dumnezeu să-ţi descopere.
- Ce trebuie să fac, ca Dumnezeu să-mi descopere?
- În primul rând trebuie să porneşti cu credinţă că Dumnezeu îţi va descoperi, să nu ai nici o umbră de îndoială, la Dumnezeu nu există îndoială. Dacă vei avea cât de puţină îndoială, degeaba posteşti şi te rogi, pentru că Dumnezeu n-o să-ţi descopere. Apoi porneşti un post particular format din 7 zile câte o zi pe săptămână timp de 7 săptămâni, adică în prima săptămână posteşti miercuri, în a doua posteşti joi, în a treia posteşti vineri, şi tot aşa până ce ajungi din nou la miercuri. În fiecare zi de post faci metanii şi rogi pe Dumnezeu la fiecare metanie ca să-ţi descopere unde sunt pruncii şi câţi ai avortat, timp în care să ai aprinse 13 lumânări (12 în numele celor 12 apostoli şi una în cinstea Maicii Domnului) le grupezi pe o lespede de piatră sau o tablă patru grupuri de câte trei lumânări şi una o pui în mijloc. Când le aprinzi pe rând să spui ca Dumnezeu să-ţi descopere. Le arzi în cele patru timpuri din zi: dimineaţa, la amiază, seara şi la miezul nopţii. Faci semn pe ele şi când ajunge flacăra la semn le stingi şi le reaprinzi la amiază, apoi seara şi la miezul nopţii. Dacă una din lumânări se topeşte mai repede decât celelalte, când ajunge la semn o stingi, n-o înlocuieşti. Apoi citeşti Paraclisul Maicii Domnului şi Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi dacă te rogi cu credinţă, Dumnezeu îţi descoperă şi am să-ţi spun ce trebuie să faci pentru a scoate pe copii de la întuneric.
Aşa a făcut mătuşa Ileana. Nu a ajuns la capătul postului pe care i l-am dat, că la a treia zi a postului i se arată o femeie îmbrăcată ca o doamnă, cu o înfăţişare aspră şi severă, îi spune:
- Desfrânato şi criminală, vrei să ştii câţi copii ai ucis? Vin-o să-ţi arăt!”A luat-o pe sus, peste crestele munţilor şi a dus-o înspre miază-noapte. De sus se vedea o vale întinsă, au coborât acolo. Pe jos era o iarbă scurtă şi aspră , mai mult arsă decât verde şi printre ea rugi cu spini. Ea fiind desculţ, toată se zgârâia şi se înţepa la picioare. Acea doamnă o tot mâna, zicându-i:
- Vin-o desfrânato şi criminală să-ţi vezi copii! În zare se vedea o apă şi peste ea o cabană. Pe măsură ce se apropiau de apă şi de cabană, apa era tot mai neagră iar cabana era mare şi fără ferestre. Doamna se purta pe deasupra ierbii, pe când mătuşa Ileana toată se rănea şi răcnea de durere. Când au ajuns la acea apă, doamna aceea o silea să treacă apa pentru a ajunge la cabană. Mătuşa Ileana se sfia să treacă pentru că-i era frică să nu se înece şi pe deasupra plutea un fel de mătasea broaştei şi mai veche şi mai nouă, iar din apă săreau pe deasupra nişte fiinţe ca nişte arcuri. Doamna aceea o silea să treacă, dar mătuşa Ileana îi zice:
- Mi-e frică că am să mă înec!
- Să nu-ţi fie frică pentru că nu-i apa ta în care să te îneci. Apa ta este alta şi a-i s-o vezi atunci. Dacă nu-i apa ta nu te poţi îneca.
Atunci mătuşa Ileana a intrat în apă şi deodată acele fiinţe care săreau din apă o înţepau şi o întreabă pe doamna care o însoţea:
- Ce sunt fiinţele acelea care sar din apă?
- Sunt viermii cei neadormiţi care chinuie pe cei cu păcate grele.
- Dar mă înţeapă!
- Sigur că te înţeapă pentru că au un ac cu
care înţeapă. Dar nu sunt aceştia care te vor înţepa să te chinuieşti, dacă nu te căieşti şi să scoţi copii de acolo, or să te înţepe cu multe chinuri. Vrei să-i vezi cum arată?
- Vreau! I-a răspuns mătuşa Ileana. Atunci acea doamnă ridică mâna deasupra apei, şi un vierme lung stă în faţa ei deasupra apei. Avea o formă pătrată, pe fiecare muchie era plin de ace, iar în faţă, la cap avea un ac lung şi negru, cu care înţepa cu înţepături de chin şi groază.
- Vezi! aceşti viermi te vor chinui de nu scoţi copii, desfrânato şi criminală!
După ce a trecut apa, când a ajuns pe malul celălalt, era uscată de parcă n-ar fi intrat în apă. Apropiindu-se de baracă, a impresionat-o dimensiunea şi faptul că nu avea geamuri şi o întreabă pe acea doamnă:
- Câţi metrii are baraca în lungime?
- 100 metri.
- Dar pe lăţime?
- 50 de metri.
Au ocolit baraca, pe la apus au aflat o intrare, cu porţi mari şi un lacăt de vreo 2 kilograme. Îi porunceşte acea doamnă:
- Deschide lacătul!
- Nu pot! Este prea mare şi prea greu. Îi răspunde mătuşa Ileana.
- Cum nu poţi? Ceea ce a încuiat Dumnezeu, cum ai putut să descui? Referindu-se la porunca dată de Dumnezeu „Să nu ucizi!”, faptă interzisă pe care a închis-o Dumnezeu prin poruncă. Atunci la semnul acelei femei lacătul a sărit de pe uşă, şi s-au dat uşile în părţi. Au intrat într-o încăpere care avea pereţi de fum, iar în mijlocul ei era un pat mare cu o saltea şi în mijlocul patului ardea un foc. Doamna aceea îi spune, mătuşii Ileana:
- Acolo sunt copii tăi, du-te şi te uită cum se chinuiesc şi numără-i. Când s-a apropiat mătuşa Ileana, a simţit puterea acelui foc şi s-a chinuit mergând pe toate părţile să se uite în foc dar nu a reuşit să vadă. Atunci acea doamnă face semn cu mâna şi se ridică focul ca o pătură şi se aşază sub pat. Pe pat au rămas o mulţime de copii care stăteau în cerc, cu mărimi diferite, unii dintre ei erau foarte mici. Îi numără mătuşa Ileana şi au ieşit 30 de copii la număr şi spune:
- Sunt 30 de copii!
- Da, sunt 30 de copii. Îi confirmă acea doamnă, după care continuă şi spune. Dacă nu-i scoţi de aici, în acest foc vei veni să te chinui şi tu.
Cel mai mare dintre copii i se adresează mătuşii Ileana:
- Mamă, de ce ne-ai omorât? De ce ne-ai adus aici? Nu puteam să fim şi noi fericiţi lângă ceilalţi 6 frăţiori. Dacă ne-ai fi lăsat n-am fi fost atât de mulţi! Scoate-ne de aici!
- Să mergem! I-a poruncit acea doamnă. Atunci focul s-a urcat înapoi şi i-a cuprins pe acei 30 de frăţiori. Într-o clipă mătuşa Ileana s-a găsit în camera ei la miez de noapte.
Speriată şi înfricoşată cam pe la ora 2 după miezul nopţii bate în geam şi în uşă. Mă ridic, merg la uşă şi când o deschid, mătuşa Ileana albă ca varul şi înfricoşată, îmi spune:
- Vai, părinte! Mi s-a arătat câţi copii avortaţi am, 30, părinte! I-am văzut pe toţi, cel mai mare mi-a vorbit şi m-a mustrat de ce i-am dus acolo? Ce mititei erau unii, micuţi, micuţi. Ce să fac părinte ca să-i scot de acolo?
În timp ce-mi spunea ce a văzut, vine din urmă şi soţul ei, care s-a speriat că nevastă-sa s-a dus la Bistriţa să se înece. O păzea, pentru că vedea că nu este bine cu ea. Atunci, fiind amândoi le-am spus:
- Va trebui să vă spovediţi şi să mărturisiţi
aceste păcate; să dai 40 de liturghii pentru fiecare copil avortat; va trebui să ţii câte 7 zile de post negru pentru fiecare copil; va trebui să vă păstraţi în curăţenie trupească, pe perioada cât postiţi s.a.m.d.
- Părinte, nu ţine nevasta mea nici o zi de post, pentru că are lăcomia pântecelui, toată ziua mănâncă, se ghiftuieşte, plânge dacă într-o zi nu are ce mânca, vă spun eu că n-o să ţină nici o zi de post. N-o să stea nici o zi în curăţenie trupească. N-o să facă nimic din ce spuneţi dvs.
- Ba va face toate acestea pentru că va trebui să-i scoată pe copii de acolo. Iar dumneata ca soţ şi părtaş la uciderile de prunci trebuie să faci acelaşi lucru.
- Eu mai degrabă am să fac ce spuneţi, dar ea n-o să facă pentru că o cunosc. Dar să ştiţi că eu nu sunt părtaş la atâtea avorturi pe care le-a făcut. Eu nu ştiu decât de un singur avort pe care l-a făcut mai în tinereţe că a trebuit să merg cu ea la doctor. Eu de cele 30 de avorturi n-am ştiut. Ea s-a dus fără ştirea mea şi a făcut avort.
După ce au plecat de la mine, bărbatul ei, s-a apucat de a bătut cuie şi a pus lacăte la dulapurile cu mâncare, ca nu cumva să o ispitească şi să mănânce. Dar pe la amiază a trebuit să meargă să dea apă la vite. În urmă mătuşa Ileana a luat un lemn de la sobă şi a lovit în lacăte şi a deschis dulapurile. Soţul ei a auzit loviturile, şi a venit repede în casă să n-o scape să mănânce ceva. Pe când a intrat în casă , mătuşa Ileana era cu o bucată de carne pe jumătate în gură:
- Măi femeie, da nu trebuie să scoţi copii aceia din iad, te-ai apucat să mănânci?
- Lasă-mă, că nu pot posti, măcar să mor cu burta plină. Cam până la burtă a ţinut impresia ce a văzut mătuşa în iad şi mila de a-şi scoate copii de acolo. El, soţul, şi-a luat cărţile de rugăciune şi s-a urcat în podul casei, ca să fie lăsat în pace de insistenţele mătuşii Ileana şi să facă ce i-am spus pentru a răscumpăra păcatul ei.


Extras din cartea parintelui Argatu numita: "Aratari sau vedenii ale parintelui Ilarion Argatu".

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu