PLÂNSUL MĂICUȚEI
de Preot Sorin Croitoru

Când ai murit, Hristoase, pe Crucea-nfricoșată,
Nemernicii soldați, Te-au coborât îndată.
Un mic grup de persoane cu Tine mai era,
În frunte cu-a Ta Maică, ce cu amar plângea:


"O mamă trăiește pentru pruncul ei.
Moarte nemiloasă, de ce-ai venit să-L iei?
Fiule Iisuse, inima-mi îngheață,
Vorbește cu Mămica, nu sta fără de viață!

De ce Îți dorm acum ochișorii blânzi,
Ce priveau cu milă pe oamenii flămânzi?
De ce-Ți dorm acum mânuțele sfinte,
Ce mângâiau copiii cu milă de Părinte?

De ce Îți dorm acum iuțile picioare,
Ce Te purtau ca vântul în Palestina mare?
De ce tace-acum minunata-Ți gură,
Ce fără oboseală, dădea învățătură?

Părul Tău de aur, ce se-ncrețea frumos,
E-acum murdar de sânge, iubitul meu Hristos!
Ce rană Ți-a lăsat Crucea de pe umăr..
Și cum Te-nvinețiră bice fără număr!

Ți-e fruntea sfâșiată de spinii din cunună.
Cum Te mai umiliră, cu trestia din mână !..
Cât Te mai chinuiră, romanii cei păgâni..
Cu sete Îți bătură piroanele în mâini!

Piroane ruginite pe lemn Te-au țintuit,
Te înțepară-n coastă, să vadă de-ai murit..
Când sufereai de sete, Ți-au dat să bei oțet!
Din răni Ți-a curs pe Cruce, tot sângele încet..

Cum să urăsc eu Crucea, udată cu-al Tău sânge?
Stropită e cu lacrimi de Mamă care plânge!
Această Cruce mare, de moarte-aducătoare,
E amintirea sfântă a lui Iisus Ce moare.

O, Fiule Hristoase, ne-ai părăsit pe toți:
Pe ucenici, pe mine, dar să-nviezi Tu poți!
L-ai înviat pe Lazăr, și-un tânăr, și-o copilă,
Dar de a Ta Măicuță, acum nu-Ți este milă?

Tu, Fiule, grăbește să vii la Mama iar,
Să aud a Ta voce, e cel mai mare dar!
Să-Ți netezesc iar părul, cu mâna mea de Mamă,
Să Te sărut pe frunte, lipsită de-orice teamă..

Ridică-Te Hristoase, eu cred și știu că poți,
Întoarce-Te din moarte, căci Te dorim noi toți!
Aștept a Ta venire, cu dor și cu credință,
Aștept a Ta-nviere, cu mare biruință"!

Amin