Despre Har

 Pentru ca omul să se mântuiască are nevoie de credință dreaptă, de fapte bune care atrag spre noi puterea lucratoare si mantuitoare a Harului Domnului.

Crestinul trebuie  sa faca tot posibilul, cu lacrimi multe si osteneala- sa ceara ajutor in lasarea tuturor pacatelor la timpul trecut, adica sa puna inceput bun. Unii zic, cine e fara pacat , sa ridice piatra... insa uita ca Iisus apoi a zis - femeie, ridicate , pleaca si nu mai pacatui niciodata !

Într-o libertate deplină, omul, ajutat de harul lui Dumnezeu, se ostenește să împlinească poruncile lui Dumnezeu din Evanghelie.
În această luptă duhovnicească, pe măsură ce omul se curățește de patimi si cauta sa se smereasca, harul lui Dumnezeu se adaugă, crește în sufletul omului și își face simțitor prezența din ce în ce mai mult, până ce omul ajunge să păstreze harul mereu, nu-l mai pierde din cauza păcatelor, patimile sunt biruite, inima omului devine locaș a lui Dumnezeu.

La botez omul primește harul lui Dumnezeu pentru a crește duhovnicește până la desăvârșire. Din cauza păcatelor și a patimilor, mintea omului se întunecă și harul lui Dumnezeu se retrage sau chiar devine nelucrător, omul nu mai colaborază cu Dumnezeu, sufletește este mort.

Dar prin pocăință (canon, lacrimi si rugaciuni ), prin spovedanie curata , fapte de milostenie, participarea regulata la sfintele slujbe ale bisericii, impartasanie, harul lui Dumnezeu revine, își face simțită prezența și ajută omul în lupta cu păcatul.

Sunt multe părăsiri și reveniri ale harului în viața omului care se nevoiește ca să se mântuiască. Unele părăsiri ale harului sunt din pricina păcatelor iar altele sunt din iconomia lui Dumnezeu pentru ca omul să se întărească în lupta duhovnicească.

Harul lui Dumnezeu ne ajută în lupta cu păcatul si patima chiar dacă nu-și face simțită prezența întotdeauna și chiar în momentele cele mai grele când credem că suntem părăsiți de Dumnezeu harul, de fapt, este mai mult și ne întărește în chip nevăzut.

Mai multe despre har poți citi în scrierile Sfinților Părinți care au avut experiența harului în chip desăvârșit și au vorbit despre aceasta.

Fugi de pacat, citeste Sfanta Scriptura zilnic si vietile / scrierile Sfintilor Parinti,spovedește-te curat , împărtășește-te, roagă-te des chemând numele Domnului Iisus (Rugaciunea lui Iisus ) și harul lui Dumnezeu te va lumina, te va învăța și te va călăuzi spre cele de folos.

Totul depinde de tine, cel ce citesti. Depinde de alegerea pe care o faci acum, alegand vesnicia fie in Rai, fie...

Arhimandrit Petroniu Petre

 

 Harul Duhului Sfânt este energia necreată care emană de la Persoanele Sfintei Treimi (de la Dumnezeu).

 Orice om care este în legătură vie şi sinceră cu Dumnezeu prin rugăciune şi asceză, prin participarea activă la viaţa bisericească, cu ajutorul Sfintelor Taine – primeşte har dumnezeiesc.

 El simte în sufletul său că, parcă, mai primeşte ’’ o gură de suflet’’ şi – şi întăreşte puterile sufleteşti împuţinate. 

 Odată cu primirea harului, omul Îl simte pe Dumnezeu că este viu în sufletul său. Iar păstrând acest har, credinciosul devine locaş bineplăcut al Lui, străin de păcat. 

 Sfinţii, în tot parcursul vieţii lor pământeşti, au fost vase alese ale lui Dumnezeu, păstrând cu sfinţenie harul, cu ajutorul căruia au făcut nenumărate fapte bune şi minuni.

Harul dumnezeiesc este foarte fin. 

O privire iscoditoare, un gând ironic sau o vorbă deşartă – scăpate din neatenţie după împărtăşirea cu Sfintele Taine – alungă imediat harul din sufletul omului, lăsându – l pustiu şi gol de Dumnezeu.

 Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că darurile sunt multe (Romani 12,6), dar harul este unul singur, simplu, de neîmpărţit şi de necategorisit, ca şi Dumnezeu de la care el vine. 

Deci, să nu confundăm darurile cu harul, care are nenumărate însuşiri, dar împlineşte în sufletul fiecărui om altceva, conform aşezării lui lăuntrice. 

 Harul îi sfinţeşte pe membrii Bisericii lui Hristos prin Sfintele Taine, îi ţine în pocăinţă pe cei ce sincer îşi plâng păcatele, binevesteşte în sufletul fiecărui om Evanghelia mântuirii, ne ocroteşte şi ne acoperă pe toţi de răutatea dracilor, dar se odihneşte doar în sufletele curate, râvnitoare după Dumnezeu.

 Sfinţii Părinţi spun că Dumnezeu are o nesfârşită bogăţie de har, dar n – are cui s – o dea, pentru că sufletele noastre sunt ca nişte vase înguste şi murdare şi nu pot primi noianul de har pe care El ni –l poate dărui.

Cei care au atins un anumit grad de pregătire duhovnicească să nu creadă că primesc mai mult har decât alţi credincioşi datorită nevoinţelor lor, nu! 

Tot mila lui Dumnezeu, văzând dorul şi râvna lor, i – a curăţit, punându – i în starea de a primi mai mult har. Credinciosul nu participă decât cu voinţa lui cea bună, plăcută lui Dumnezeu şi cu smerenie la primirea harului. 

Iar putinţa lui de a face ceva bun e lucrarea harului asupra lui, prin mila lui Dumnezeu.
Stareţii şi marii duhovnici au proorocit că la vremurile de pe urmă numai cei ce vor avea în sufletul lor har dumnezeiesc vor putea rezista la atrocităţile şi străşniciile care vor fi atunci asupra lumii.

Să ne curăţim vasele noastre de lut (sufletele şi trupurile) şi să ne străduim să atragem mila lui Dumnezeu, pentru a primi cât mai mult har, spre a lucra voia Lui cea sfântă, cât mai trăim pe acest pământ!

 Aşa să ne ajute Mântuitorul nostru!

sursa http://www.aparatorul.md