joi, 21 decembrie 2023

MANDRIA DUCE LA DEMONIZARE



Patima mandriei este grea, ucigatoare de suflet.
Cum ne dam seama ca suntem mandri, plini de noi, trufasi?
 O astfel de cugetare: 
-oare vrem o masina si mai scumpa, decat a vecinului?
-avem studii si nu acceptam sfaturi / observatii  de la nimeni, chiar daca sunt folositoare?
-vrem o casa scumpa, sa ne falim cu ea vecinilor ?
-avem o parere extrem de buna fata de noi ?
-judecam pe ceilati, considerand ca noi suntem mai buni ?
-ne falim si suntem mandri ca detinem  averi, functii, ca aratam foarte bine fizic ?

Neamul omenesc cel căzut al veacului acestuia nu vrea să recunoască mândria ca păcat, ci o socotește a fi o virtute.
 Atât de mult a încurcat omul înțelesul cuvintelor, încât nu batjocorește satanica mândrie, ci smerenia. El socotește a fi un lucru firesc atunci când cineva dă dovadă de mândrie. 
A fi mândru se impune ca o datorie și ca o pricină de laudă. Orice om, astăzi, trebuie să aibă ca țel propria sa demnitate, să-și păstreze cinstea, să-și apere propria persoană.

Dar dincolo de toate aceste cuvinte - cinste, vrednicie, ambiție, se ascunde nebuneasca mândrie. Vădiți-l pe acest „cavaler” al „nobilului” orgoliu în păcatele sale! Nu va putea îndura o astfel de jignire cu smerenie Creștină, ci de îndată se va înfuria și va clocoti. Și în văpaia „nobilei sale mânii” va străluci chipul mândriei lui satanice. 
Dacă mândria este o calitate morală atât de înaltă, de ce Iisus Hristos nu spune nicăieri: Fiți mândri asemenea Mie! Apărați-vă cinstea!, ci poruncește tocmai dimpotrivă: „Învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima” (Mt. 11:29), „ci de te va lovi cineva preste obrazul drept, întoarce lui și pre celălalt” (Mt. 5:39). 
Nu, mândria este întuneric, iar întunericul nu are părtășie cu lumina! 
După cuvintele de Dumnezeu înțelepțitului Sfânt Ioan Scărarul, cel mândru nu are nevoie să fie ispitit de diavol, „căci el s-a făcut sieși și diavol, și vrăjmaș”. 
Precum iubește diavolul aurul, așa și cel mândru își apără patima ce se ascunde înlăuntrul lui. Acesta nu rabdă, cum am spus, nici o mustrare. 
Iar după cuvintele Sfântului Ioan Scărarul „cel ce alungă mustrarea își arată dragostea pentru păcat”. 

Pentru aceasta omul mândru de astăzi a ajuns la o cădere atât de adâncă, din pricina faptului că prin „nobila sa mândrie” a alungat orice îndrumare și a ascuns în spatele cinstei sale toate necurățiile!

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, București, 2010, p. 185-186)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu