,,De ce ne temem de moarte si cum putem spori in bucuria vesnica?,,

-De ce ne temem de moarte si cum putem spori in bucuria vesnica?

-Se tem toti cei care nu s-au pregatit deloc pentru o viata in Hristos, cei care si-au irosit viata data de Dumnezeu pentru mantuire prin pierderea timpului dupa desertaciunile lumesti.

Dar nu este rau ca se tem ca prin aceasta se poate recunoaste (valabil pentru unii) viata vesnica si frica de moarte este un strigat al constiintei ca sufletul este in paragina si ca se poate pune inceput bun,si asa or pune primii pasi spre cunoastere si lucrare .

Se spune ca sunt trei categorii de mantuiti: intaia- categoria fiilor care isi dau silinta din iubire pentru Hristos.

A doua este categoria negustorilor adica acea care fac fapte bune pentru plata de la Hristos ,si a treia categorie - este a robilor care fac de frica cele a lui Dumnezeu .

Ce bine ar fi sa ne depasim mereu, sa ne silim , ca este singura vreme cind bataia inimii noastre poate cuceri intreg cerul si anume -sa ne pocaim si sa traim viata crestina autentica dupa poruncile lui Hristos, caci la ce bun toata silinta, toata rugaciunea ,daca tu prin pacatul tau cazi si il slujesti pe cel rau .

 Pacatul indeparteaza omul de Dumnezeu  si duce pina la moartea sufletului.

Pacatul duce si la suferinta ,durere, necaz, bola, lipsuri si la impietrirea inimii, prin care  se pierde mantuirea.

Oare ce ar fi daca omul ar constientiza ca o viata traita in Hristos fara a incalca poruncile Sfintei Evangelii este o viata binecuvintata de Dumnezeu, iar o astfel de viata deschide  portile Raiului .
Omul temator de Dumnezeu (cel ce are iubire de Dumnezeu) nu va incalca poruncile lui Dumnezeu sub nicio forma .
-De ce ?
-Pentru ca il iubeste pe Dumnezeu .

Asa precum un copil nu vrea din dragoste pentru mama lui sa o supere , sa o necajeasca pe mama lui , asa si omul credincios nu va savarsi pacatul din dragoste fata de Hristos.

Dar poate oare omul care are inima impietrita sa il iubeasca pe Hristos ? Pacatul da putere diavolului asupra omului,  tinindu-l in inselacine , crezind ca bunatatile lumesti sint mai bune decit cele ceresti .
Aceasta este o minciuna , pacatul, aceasta cadere luciferica duce la moartea si la pierderea sufletului caci spre aceasta tinde diavolul -pierderea sufletului.

Pocainta insa sparge strinsoarea diavolului , sterge pacatul si uneste inima cu Hristos .

Credinciosii nu trebuie sa inceteze a se ruga 

  Cel ce rosteste rugaciunea lui Hristos :"Doamne ,Iisuse Hristoase , milueste-ma pe mine pacatosul ", savarseste in inima lui Liturgia , curatindu-si mintea si sufletul de toata intinaciunea- astfel incat Duhul Sfant isi face salas in inima lui.

Dumnezeu cumpaneste daruruile cu fiecare , pentru un echilibru duhovnicesc .
Unii pierd din calitatea rugaciunii, altora, care s-au rugat cu smerita inima le-a venit un fel de mangaire, iar apoi , cu parere de sine se roaga sa le vina numai mangaieri , ceea ce nu este decat o simpla amagire . Astefl de mangaieri pot veni si de la diavol .Diavolii sunt bucurosi sa te tina in starea aceasta de falsa linistire ca tu sa ramai insensibil fata adevarata mangaire a unei rugaciuni  fara interes si fara oprire.

Numai rugaciunea smerita il aduce pe Dumnezeu in inima ta .

De rugaciuni avem nevoie -fara de incetare,  pentru ca este mare nevoie mai ales in aceste zile de amagire in care omul este debusolat .Fara de Dumnezeu viata omului este suferinta , este amagire .

Si apoi sa fim constienti ca suntem panditi la tot pasul de cel rau care ne doreste pieirea.

Sunt multi care, daca se roaga cineva din ai lor sau alti traitori crestini , se amagesc sa creada ca vor fi izbaviti de muncile vesnice.Ce mare inselare! Fara pocainta adinca a pacatului nu exista mantuire.

E bine sa se stie din vreme ca , prin florile lor buruienile campului se roaga in zadar sa fie iertate de coasa . Cel ce moare in pacate grele - nespovedit si neimpartasit , nu poate ramane in Imparatia Cerurilor dupa moarte.

"Daca crestinul cand sta la rugaciune , numai atunci se roaga , unul ca acesta nici decum nu se roaga ".(din Pateric.)

Altfel spus este necesar de rugaciune necontenita. Este vorba de al face simtit pe Dumnezeu , pe Maica Dumnului si pe oricare Sfant , cu inima ta , continuu.

Rugaciunea este un mijloc neaparat folositor.

Parintele Arsenie Papacioc "Mici indemnuri spre mantuire,, Editura Sofia, pagina 28-31