Sfantul Nectarie de la Egina,sfantul care a impartit cu noi amarul

 Pana in urma cu cativa ani, putini dintre romani auzisera de Sfantul Nectarie din Eghina. 

   Au adus vesti despre minunile sale cei plecati in pelerinaje in Grecia, unde au descoperit evlavia grecilor pentru acest minunat ocrotitor. 

In insula Eghina, au vazut multimi de inchinatori veniti din toata lumea, care povesteau minuni incredibile, s-au adus apoi sfinte moaste ale Sfantului Nectarie si in tara, intai intr-o biserica, apoi in alta.

 Cunoscut este faptul pentru bucuresteni, ca parte a sfintelor moaste  se alfa chiar  in centrul Bucurestiului, la Manastirea Radu Voda, unde s-au petrecut numeroase miracole.

 Si mii de oameni ii simt ocrotirea iubitoare si puterea vindecatoare.

 Dar minunea cea mai mare este ca multi si-au regasit sufletele si L-au cunoscut pe Dumnezeu prin mijlocirea sfantului; astfel ca l-au indragit repede pe cuviosul Nectarie.

 Oare cum se explica aceasta evlavie profunda? Sigur, ca aici vorbim despre darul facerii de minuni specific sfantului Nectarie, vindecand si alinand cele mai grele neputinte, rezolvand cele mai problematice situatii.

Sunt numeroase si intemeiate motive pentru a iubi pe Sfant.

A trait intr-o vreme framantata de razboaie, a cunoscut seceta si foametea, a suferit alaturi de oameni prigoniti. A cunoscut indeaproape slabirea valorilor ortodoxiei prin influente din exterior, respectiv diminuarea valorilor traditionale ale neamului sau.

Consacrandu-si intreaga viata lui Hristos, avand o profunda iubire pentru Domnul si o credinta nestramutata, acesta a lasat multe scrieri teologice pentru generatiile contemporane. 

 Dragostea de oameni a sfantului Nectarie s-a revarsat si in dorinta de a scrie si de a-i invata pe oameni "secretele mantuirii", a fost un mare profesor si teolog, scrierile sale sunt un adevarat izvor de hrana duhovniceasca pentru noi

Pe cararile vietii

Sfantul Nectarie s-a nascut pe data de 1 octombrie, 1846 (pe stil vechi), in Silivria, un orasel cu 8 000 de locuitori din Tracia rasariteana, situat pe malul Marii Marmara. 

Parintii sai, Demosthenes (tatal) si Vasiliki (mama) Kefalas, erau oameni simpli cu frica de Dumnezeu. Pe langa Anastasia, cum a fost botezat sfantul, parintii mai avusera si alti copii. Pe vremea aceea, Silivria se regasea inca sub stapanire Turceasca. 

Micul Anastasie a fost primul care s-a bucurat de o educatie crestineasca. Mama si bunica l-a invatat sa citeasca si sa scrie de la varsta de 5 ani, indemnandu-l sa citeasca Sfanta Scriptura.

 Chemarea sa ca slujitor al Domnului s-a ivit de la o varsta frageda, de la 7 ani. 

A urmat scoala primara si pe cea generala in orasul natal. La 14 ani, a plecat la Constantinopol, cautandu-si o slujba ca sa se poata intretine. 

Cu multa greutate a intrat vanzator la o pravalie. insa ceea ce primea era atat de putin incat suferea de foame si frig si totusi nu se plangea nimanui. Inca de pe cand muncea la aceasta pravalie, incepu sa adune cuvinte pline de intelepciune din Sfanta Scriptura si din textele Sfintilor parinti, pe care le studia cu dragoste. 

Le scria in ascuns pe pungutele de la cumparaturi. Cam ce scria? "Smeriti-va inaintea lui Dumnezeu ca sa va inalte pe voi", sau "smerindu-Se, Domnul, si facandu-Se om, ne-a aratat smerenia fiind cea mai buna cale spre a ne putea inalta"sau "Mandria intra in inima pe poarta lipsei de evlaviei si a nestiintei".

  Aceste texte se vor publica mai tarziu in 1895 cu titlul "Comoara de cuvinte sfinte si intelepte". 

 Se povesteste o intamplare minunata, din aceasta perioada, care arata legatura tainica de dragoste care il apropiase pe adolescent pe Domnul, un negustor de maruntisuri din vecini, Themistoklis, cu familie grea, dar inima mare, s-a oferit intr-o zi geroasa sa-i duca scrisorile la posta. Anastasie, subtire imbracat i-a multumit si i-a inmanat cateva scrisori. Negustorul s-a uitat la adrese si l-a facut sa zambeasca: era adresata : ,,Domnului nostru Iisus in cer". 

A deschis-o si a citit: Hristoase al meu, m-ai intrebat de ce plang, mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit incaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseara la stapanul meu si m-a alungat, mi-a spus sa scriu acasa a lor mei sa-mi trimita ei. Hristoase al meu, de atat amar de vreme muncesc si n-am trimis maicii mele nici un banut...acum ce sa ma fac? Cum s-o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt. Iarta-ma ca te necajesc."
     

    Ma inchin tie si te iubesc, eu, robul Tau, Anastasie.

procura cartea, accesand linkul http://www.meteorpress.ro/colectii-80-Religie-1.php