Pr. Visarion Iugulescu - Despre clevetire

Avva Dorotei
  ,,CLEVETITORUL- UNEALTA DIAVOLULUI,,

 Dupa ganduri , vorbe si fapte se cunoaste cat de intinat e sufletul. Un suflet curat nu va avea ganduri spurcate si josnice, nu va nutri dusmanie si ura impotriva aproapelui.
Daca nu reusesti sa te cureti de aceasta intinaciune, cu acest suflet murdar te infatisezi in fata lui Hristos. Si daca n-ai reusit pe pamant sa te cureti de patimi, cu aceste patimi ( ura, invidie, lacomie, pofte de desfranare) te infatisezi la judecata.
Deci ai grija omule ce faci si cauta la mantuirea ta.

A cleveti este când cineva zice că cutare a spus minciuni sau s-a mâniat sau a curvit sau altceva asemenea a făcut. Acesta a grăit rău împotriva aproapelui, adică a vestit păcatul aceluia cu patimă.

 Indiferent cat de cazut este un om sau ce pacat a savarsit, se cade sa ne vedem doar de pacatele noastre. Iar daca e cineva drag noua sau e din familie, sa-l aducem pe calea buna doar in duhul blandetii si al dragostei, fara a ne rosti la el/ ea.

Iar daca suntem crestini, se cade sa ne rugam cu durere in suflet pentru aceasta persoana.

Televizorul spurca si netrebniceste pe om. 

Indiferent ca e vorba de televiziune sau internet, sa renuntam la emisiunile, filmele ce ticalosesc  si netrebnicesc inima omului , mai ales cele  ce promoveaza violenta, umilirea omului prin clevetire si osandire, promovarea non -valorilor si a sexualitatii.
Numai daca ai dat urechea spre a auzi  si ochiul spre a vedea  toate aceste lucruri murdare si josnice - ti-ai spurcat sufletul. Asa ies din inima noastra injuriile si tot cuvantul / gandul / fapta rea.

Daca postim si ne rugam , citind cartile sfintilor parinti si Sfanta Scriptura- ne curatim de aceasta intinaciune.
Vinovati suntem si pentru ca privim toate aceste spurcaciuni.

 Pe seama noastra se mentin audientele.

Si vom da raspuns la judecata.
Nu e de gluma.
Cu mantuirea nu te joci,.

Iar a osândi este când cineva zice că cutare este mincinos sau beţiv sau curvar. Unul ca acesta a osândit toată starea sufletului aceluia şi a hotărât pentru toată viaţa lui că într-acest chip este, încredinţat că este aşa. Şi greu lucru este! Că alta este a zice că s-a mâniat şi alta că este mânios şi a hotărî, precum am zis, asupra întregii lui vieţi. Iar osânda este cu atât mai grea decât tot păcatul, cu cât Însuşi Hristos zice: Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci să cauţi să scoţi şi gunoiul din ochiul fratelui tău.

Luaţi seama că păcatul vecinului l-a asemănat cu gunoiul, iar păcatul osânditorului l-a asemănat cu bârna, atât este de rea osânda că întrece tot păcatul. 

Pentru aceea şi fariseul acela, când se ruga şi spunea faptele sale cele bune mulţumind lui Dumnezeu, nu spunea minciuni, ci adevărul spunea. 

Nu pentru aceasta s-a osândit, că avem datoria să mulţumim lui Dumnezeu când ne învrednicim să facem vreun bine, fiindcă El ne ajută. 

Ca, pentru că mulţumea lui Dumnezeu şi îşi spunea faptele sale şi pentru că a zis că nu sunt ca ceilalţi oameni, nu s-a osândit, ci numai pentru că, întorcându-se către vameş, a zis: nu sunt nici ca acest vameş. 

Atunci s-a mâniat Dumnezeu că l-a osândit în față şi i-a hulit însăşi starea sufletului aceluia şi, în scurt, i-a defăimat toată viaţa. 

Pentru aceea zice: Vameşul s-a pogorât mai îndreptat decât acela. Nu este, dar, alt păcat mai greu şi nici mai rău, precum de multe ori am zis, decât a osândi şi a defăima şi a necinsti pe aproapele.

Avva Dorotei, Învățături și scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p.132