Cel ce se spovedeşte des se foloseşte atât moraliceşte cât şi duhovniceşte.
Se foloseşte moraliceşte din pricina faptului că amăgiturile morale se risipesc pe zi ce trece; duhovniceşte, pentru că este învăţat de părintele duhovnic acele lucruri de folos pentru mântuire.
O mai mare fregventarea aspovedaniei duce la risipirea amăgirilor morale, la o sporire duhovnicească tot mai mare, devenind astfel desăvârşit în virtute, sau în viaţa în Hristos, ca unul care este călăuzit de părintele duhovnic şi întărit de sfaturile lui.
Cunoştinţele şi experienţa părintelui duhovnic – de a cărui învăţătură şi sfat ascultă creştinul care se spovedeşte/penitent – îl învaţă pe cel ce se pocăieşte, pe de-o parte, ce trebuie să facă sau să împlinească, iar pe de altă parte, ceea ce trebuie să respingă sau pe ce să se mânie.
Prin cunoaşterea sa părintele duhovnic îl zideşte moral cu ajutorul virtuţilor, în vreme ce prin experienţa sa, îl păzeşte de amăgiturile morale, călăuzindu-l astfel spre mântuire.
Descoperirea propriilor gânduri nimiceşte cursele vrăjmaşului şi face deşarte meşteşugitele lui atacuri, deoarece experienţa părintelui duhovnic le vădeşte şi le osândeşte. Încrederea acordată părintelui duhovnic este o stavilă împotriva păcatului deoarece împiedică îndemnurile acestuia şi taie dorinţele nesăbuite. Conştiinţa sau nevoia cuiva de a apărea în faţa părintelui său duhovnic pentru a-i vesti nelegiuirile sale, de a se înfăţişa ca un pătimaş, înclinat spre păcat şi mincinos în făgăduinţele sale către Dumnezeu şi părintele duhovnic, este ca o amintire care îi pune în faţa celui ce se pocăieşte ruşinea ce va să vie, fapt de natură să-i potolească/smerească patimile şi poftele.
Cel ce se spovedeşte sporeşte duhovniceşte deoarece 1) prin călăuzire, cunoştinţele dascălului îi sunt transmise gradual, ca şi unui elev; şi 2) mintea lui se luminează pe măsură ce este curăţită de întunericul păcatului şi amăgirilor.
Astfel, el va spori şi va înţelege minunile lui Dumnezeu. Spovedania este doctoria de-suflet-mântuitoare pentru societate deoarece este capabilă s ă salveze de la distrugere o mulţime de suflete – suflete pierdute prin dezamăgiri, prin amintiri spurcate şi gânduri rele.
Ceea ce doreşte sufletul este un părinte duhovnic, căruia păcătosul voieşte să i se descopere, să-şi reverse inima pentru aşi vădi rănile sufletului, pentru a afla un tratament, pentru a fi uşurat.
Părintele duhovnic este mijlocitorul care uneşte sufletele, întărind legăturile de familie, prieteniile şi dragostea. Numai părintele duhovnic este capabil să unească între ele sufletele părinţilor şi ale copiilor, a cuplurilor, fraţilor şi a rudelor.
Părintele duhovnic este dascălul lăuntric al societăţii, apărătorul moravurilor familiei, mângăierea celor în suferinţă şi limanul celor ce plutesc pe oceanul acestei vieţi. Din punct de vedere moral, spovedania este cea mai mare binefacere a Bisericii pentru societate. Părintele duhovnic este doctorul moral al societăţii.
Numai el este capabil de a detecta toate relele care afectează societatea în care trăim/de astăzi.
El îi învaţă pe cei rătăciţi/înşelaţi/amăgiţi; el îi ridică pe cei căzuţi; el îi susţine pe cei ce se clatină; el îi luminează pe cei întunecaţi; el îi călăuzeşte pe cei slabi; el îi ajută pe săraci; el potoleşte mâniile; el ootoleşte/supune patimile; el îi împacă pe cei despărţiţi; el face pace între vrăjmaşi; el întăreşte legăturile dintre oameni, el aduce pace familiilor/în familie.
Iată ce este spovedania dintr-un punct de vedere moral pe care noi, din păcate, nu am înţeles-o/înfăptuit-o, ci am abandonat-o/renunţat la ea. Iată de ce există atât de multe lucruri rele care afectează societatea.
Creştini! Ţineţi poruncile Bisericii, fiindcă în această ţinere există viaţa veşnică. Căutaţi doctori pentru sufletele voastre şi pacea voastră/pentru pacea sufletelor voastre.
SFÂNTUL NECTARIE ,EPISCOP DE PENTAPOLE († 1920) ,, POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE,, (1)
Editura Mănăstirii Sfântul Nectarie Mănăstirea grec-ortodoxă Sfântul Nectarie
citeste continuarea aici http://www.eviasieghina.ro/pocainta/sfantul-nectarie-pocainta-si-spovedanie.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu