Parintele Nicon- despre lupta mintii cu gandurile (Partea I)

Tot gandul ce aduce tulburare, neliniste, agitatie, furie, manie, suparare, mandrie, parere de sine , etc - este de la diavol

 In continuare, vom încerca să pătrundem mai adânc în tainele vindecării sufletului îmbolnăvit de gânduri rele.

Primul lucru care ni se cere este să nu ne tulburăm.
Tot gandul ce aduce tulburare, neliniste, agitatie, furie, manie, suparare, mandrie, parere de sine , etc - este de la diavol si de aceea nu se cade sa gandim la ele, sau sa vorbim cu gandurile- ca de fapt vorbim cu satana.

Si cu cat mai des facem acest lucru- cu atat mai multe ganduri rele vom avea - caci se bucura vrajmasul ca este bagat in seama si râde de ,, prosti,,, caci ii are la mâna si face ce vrea cu ei.

Diavolul se străduieşte să producă nelinişte şi învolburare înlăuntrul nostru, ca apoi să intervină mai activ în viforul de confuzie pe care l-a iscat în suflet şi să-l subjuge.

În această privinţă, Sfântul Maxim ne îndeamnă să suferim cu vitejie „valurile gândurilor, mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale moleşelii (acedia)”.

Prin urmare, Sfinţii Părinţi ne povăţuiesc să nu ne tulburăm atunci când suntem asaltaţi de gânduri demonice. 

Răspunzându-i avvei Ioan de la Berşeba, care îi cere cuvânt despre cum să scape de năvala gândului viclean, Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă intră gândul, nu te tulbura, ci află ce voieşte să-ţi facă, şi lucrează împotriva lui fără tulburare, chemându-L pe Domnul. Căci nu în intrarea tâlharului în casă stă răul, ci în jefuirea celor din casă”.

Unii oameni îngăduie gândurilor pătimaşe să intre în minte şi în inimă pentru a dialoga cu acestea şi pentru a le nimici cu puterea lui Hristos. 

Această cale e proprie celor care sunt pe deplin binecuvântaţi de harul Mântuitorului ( adica -ta-lea SFINTII) şi care voiesc să se angajeze într-o luptă directă cu diavolul pentru a-l birui - ceea ce nu le este posibil majorităţii creştinilor, care nu au puterea de a se angaja într-o astfel de luptă îndrăzneaţă şi riscantă.

Ceea ce ni se cere nouă, în primul rând, este să dispreţuim gândurile păcătoase si patimase, luptand cu post cat mai aspru, pocainta adanca, milostenie, rugaciune multa si spovedania gandurilor la duhovnic.

Repetarea continua a Rugaciunii lui Iisus , citirea psaltirii (cu incuviintare si binecuvantate de la duhovnic ) si citirea regulata a Sfintei Scripturi ne ajuta in aceasta lupta.

Postul , milostenia si metaniile, de asemenea mersul la Sfantul Maslu si Sfanta Liturghie ne ajuta si mai mult in aceasta lupta.


Mitropolit Hierotheos Vlachos ,, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți,, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 266-267

***

– Părinte, cum voi putea fi ajutată în nevoinţa împotriva gândurilor de-a stânga?

– Prin trezvie şi rugăciune neîncetată. 

Dacă te afli în trezvie, iei aminte şi-ţi pui în minte gânduri bune. 

De pildă, vezi un pahar şi te gândeşti la Sfântul Potir, la Cina cea de Taină, la Hristos etc. Iar dacă nu te afli în trezvie, se poate ca mintea ta să meargă la diferite lucruri neduhovniceşti sau chiar şi la cele vrednice de plâns. 

De aceea încearcă să nu aduni zgura gândurilor, ca după aceea să trebuiască să te lupţi ca să le izgoneşti.

Să rosteşti rugăciunea şi să fii atentă la cuvintele ei. Şi dacă mintea îţi fuge, adun-o din nou şi mereu să faci lucrul acesta. 

Nu-ţi lăsa mintea să umble aiurea. 

Pentru că deşi mintea nu s-ar afla totdeauna numai la lucruri urâte, ci şi la cele indiferente, totuşi şi acestea o slăbesc prin răspândire şi ea se risipeşte.

 Iar gândurile pricinuite de răspândire sunt mai viclene decât cele rele, deoarece nu le pricepem, ca să le lepădăm.

Ascultaţi mult de aghiuţă. Cum vă înşală! De ce credeţi în aghiuţă? De ce vă ameţiţi?

Te mâhneşti în zadar şi te chinuieşti fără nici un motiv. Aghiuţă îţi prezintă lucrurile încurcate ca fachirul . Te ameţeşte cu gânduri pesimiste ca să-ţi mănânce timpul şi să te distragă de la rugăciune şi de la atenţia în ascultare.

 Chiar şi puţin de te-ar ameţi şi te-ar face să nu ai dispoziţie să lupţi împotriva lui, şi tot îi este destul ca să avanseze.

Atunci când lucrezi singură încearcă să ai următorul tipic: psalmodie, doxologie, rugăciune cu mintea sau cu vocea, încât să eviţi şoaptele gândurilor, adică să schimbi subiectul. 

Dacă diavolul schimbă subiectul, pentru ce să nu-l schimbăm şi noi? V-am spus şi altădată că, în decursul unei discuţii, în clipa în care trebuie să spun cuiva ceea ce îl va ajuta, vine cineva şi întrerupe discuţia sau se face un oarecare zgomot etc, ca să fiu nevoit să mă opresc. 

Dacă ispititorul face astfel de încurcături, de ce să nu-i facem şi noi lui încurcături?

 Să fiţi inteligenti, să vă bateţi joc de aghiuţă.

continuare aici http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/07/24/lupta-impotriva-gandurilor-sa-punem-semne-de-intrebare-gandurilor-de-banuiala-fata-de-altii-ca-sa-nu-ne-imbolnavim/