„Dobandeste pacea, si mii de oameni in jurul tau se vor salva”- Sfantul Serafim de Sarov

Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea : „si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7) Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi. 

Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: „tulburatu-m-am si n-am grait” (Ps. 76, 4) Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca „trebuie evitata acedia” si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. 

Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. 

Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert. 

Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie, asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat. 

Daca nu suntem de acord cu gandurile rele sugerate de diavol, facem un lucru bun. In timpul acestor atacuri, trebuie sa te indrepti cu rugaciunea catre Domnul Dumnezeu, asa incat scanteia patimilor celor rele sa fie alungata de la bun inceput. Atunci flacara patimilor nu va mai creste.

Trupul este robul, sufletul este stapanul. Si de aceea, mila lui Dumnezeu este cu noi atunci cand trupul este slabit si extenuat de boli; caci in acest fel patimile slabesc si omul devine normal. Dar boala trupeasca in sine este ceva nascut din pricina patimilor. Inlatura pacatul si boala va pleca.

Din Invataturile Sfantului Serafim de Sarov

Pr Visarion Iugulescu Pilda celor 10 fecioare

PILDA CELOR ZECE FECIOARE SI TALCUIREA ACESTEIA

Evanghelia , prin pilda celor zece fecioare, ne dăruieşte o învăţătură foarte profundă şi semnificativă pentru viaţa creştină şi pentru unitatea Bisericii.

 Două lucruri ne reţin atenţia în mod deosebit: primul este candela, iar al doilea uleiul. 

Cinci fecioare au avut doar candelă fără ulei, iar cinci fecioare au avut candelă şi ulei. 

Primele sunt cele ce aveau credinţă, dar fără fapte bune, iar celelalte cinci aveau deodată atât credinţa, cât şi faptele bune.

 Ce semnificaţie are uleiul din candelă? Candela este fecioria, iar untdelemnul este milostenia.

Aceste două tipuri de fecioare, unele cu candelă fără ulei şi celelate cu candelă şi ulei, semnifică două atitudini religioase. 

Candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie. 

Candela fără ulei reprezintă evlavia fără milostenie, spune Sf. Ioan Gură de Aur şi Sinaxarul zilei din Triod. 

Există o mulţime de oameni foarte evlavioşi, dar foarte zgârciţi, adică nemilostivi. 

Acestea sunt candele fără ulei, fără untdelemn.

Candela fără ulei poate simboliza multă ştiinţă teoretică, dar puţine fapte bune. 

Candela fără ulei poate fi realizarea de sine individualistă, narcisistă şi egoistã, în totală nepăsare faţă de nevoile celor din comunitate. 

Candela fără ulei mai poate însemna şi doctrina clară, dar fără iubire frăţească. 

Adevărul teoretic, dar fără iubire frăţească devine candela fără ulei. 

Adevărul intelectual fără iubire smerită poate deveni ideologie de putere, după cum iubirea fără lumina dreptei credinţe poate deveni rătăcire.

 De aceea, Evanghelia ne îndeamnă să avem deodată atât candela dreptei credinţe, cât şi untdelemnul curăţiei şi al faptelor bune.

În cele din urmă, uleiul curat din candelă nu reprezintă simpla noastră iubire posesivă şi trufaşă, ci el este iubire din iubirea lui Hristos, dar al Duhului Sfânt, adesea simbolizat prin untdelemnul sfinţit.

Iar untdelemnul pentru candelă sau iubirea smerită şi milostivă se dobândeşte prin rugăciune şi post,prin viata curata si sfanta,  prin priveghere şi luptă, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. 

În acest înţeles, o cântare din Sfânta şi Marea Marţi ne îndeamnă zicând: „Împodobindu-ne sufletele ca nişte făclii luminoase, să intrăm împreună cu Mirele, care merge la nunta cea nestricăcioasă, mai înainte, până ce nu se închide uşa.”

Foame şi sete după Dumnezeu - PF Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa ortodoxiatinerilor.ro