Dobandirea Harului Duhului Sfant (Sf.Serafim de Sarov)
,,Si oricine traieste si crede in
Mine nu va muri in veac." (Ioan 11:26). Cel ce are harul Sfantului Duh ca
rasplata a dreptei credinte in Iisus Hristos, chiar daca, din pricina slabiciunii
omenesti, sufletul sau ar muri pentru vreun pacat sau altul, totusi nu va muri
pentru totdeauna, ci va fi ridicat prin harul Domnului nostru Iisus Hristos
"Care ia pacatul lumii" (Ioan 1:29), si daruieste fara de plata har peste har.
Despre acest har, care s-a aratat intregii lumi si omenirii intru Dumnezeu-omul,
se spune in Evanghelie: "Intru El era viata si viata era lumina oamenilor."
(Ioan 1:4); si mai apoi: "Si lumina lumineaza in intuneric; si intunericul nu
a cuprins-o niciodata." (Ioan 1:5). Aceasta inseamna ca harul Sfantului Duh,
care ne este dat la botez in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in
pofida caderii omului in pacat, in pofida intunericului care ne inconjura
sufletul, nu inceteaza sa lumineze in inimile noastre cu lumina dumnezeiasca
(care a existat din vremuri stravechi) a meritelor de nepretuit ale lui Hristos.
In cazul lipsei de pocainta a pacatosului, aceasta lumina a lui Hristos striga
catre Tatal: "Avva, Parinte! Nu fii suparat de aceasta lipsa de pocainta pana la
sfarsit (al vietii sale)." Apoi, la trecerea pacatosilor pe calea pocaintei,
sterge pe deplin toate urmele pacatului din trecut si il imbraca, inca o data, pe
fostul pacatos, intr-un vestmant al nestricaciunii, tesut din harul Sfantului
Duh. Dobandirea acestuia este scopul vietii crestine, ceea ce v-am explicat,
iubitorule de Dumnezeu.
"Va voi spune altceva, pentru a
putea intelege mai limpede ce inseamna harul lui Dumnezeu, cum poate fi
recunoscut si cum lucrarile sale se manifesta, in mod deosebit, in cei ce sunt
luminati de acesta. Harul Sfantului Duh este lumina care il lumineaza pe om.
Intreaga Sfanta Scriptura vorbeste despre aceasta. Astfel, sfantul nostru
parinte David a spus: "Faclie picioarelor mele este legea Ta şi lumina
cararilor mele." (Psalmul 118:105), si "De n-ar fi fost legea Ta gandirea
mea, atunci as fi pierit intru necazul meu." (Psalmi 118:92). Cu
alte
cuvinte, harul Duhului Sfant care este exprimat in Lege, in cuvintele
poruncilor
Domnului, este faclia si lumina mea. Daca acest har al Sfantului Duh (pe
care
incerc sa il dobandesc cu atata grija si ravna, incat cuget la dreptele
Tale judecati de sapte ori pe zi) nu m-ar fi luminat in mijlocul
intunericului
grijilor, care sunt de nedespartit de chemarea inalta a rangului meu
imparatesc,
de unde as putea primi o scanteie de lumina care sa-mi lumineze drumul
pe cararea
vietii, ce este intunecata de reaua vointa a vrajmasilor mei?"
"De fapt, Dumnezeu a dovedit
deseori, in fata multor martori, in ce fel harul Sfantului Duh lucreaza in
oamenii pe care El i-a sfintit si luminat cu marile Sale insuflari. Amintiti-va
de Moisi dupa convorbirea sa cu Dumnezeu din muntele Sinai. El stralucea atat de
tare, cu o lumina atat de grozava, incat oamenii nu se puteau uita la el. Chiar
a fost nevoit sa poarte un voal cand a aparut in public. Amintiti-va Schimbarea
la Fata a Domnului, in Muntele Tabor. O lumina mare L-a inconjurat "si
vestmintele Lui s-au facut stralucitoare, albe foarte, ca zapada" (Marcu
9:3), iar ucenicii Sai au cazut cu fata la pamant de frica. Iar cand Moise si
Ilie I s-au alaturat in acea lumina, un nor i-a umbrit pentru a ascunde
stralucirea luminii harului dumnezeiesc, care orbise ochii ucenicilor. Astfel
se infatiseaza harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu, intr-o lumina nestricacioasa,
tuturor celora care le dezvaluie Dumnezeu lucrarea sa."