Sufletul celui adormit simte rugăciunile făcute pentru el
Au mare nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice.
Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti vorbesc despre faptul ca pacatul se transmite pana in al treilea- saptelea neam. De aceea unii au suferinte si boli si necazuri mari. Pentru a pune capat sau a atenua intr-un fel consecintele pacatelor, e bine ca tot crestinul sa pomeneasca la cat mai multe Sfinte Manastiri sufletele adormitilor din tot neamul si a vrajmasilor, caci exista blesteme si rau din partea lor.
Macar doi -trei ani sa fie pomeniti la Manastiri la slujbe de pomenire a raposatilor si la Sfanta Liturghie ( cei adormiti ), caci acolo se fac slujbe zilnic.
Apoi treceti la Sfanta Liturghie ( la vii ) si numele vostru si ai celor din familie si rude , caci nu se stie dupa moartea D-stra daca va va pomeni cineva.
Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi şi să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, şi mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii şi pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele:,,Spală, Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi”. Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mare nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvântările de îngropăciune. Dar sufletul simte rugăciunlie făcute pentru el şi este recunoscător celor care le fac şi este duhovniceşte alături de aceia.
(Ieromonah Serafim Rose, Sufletul după moarte, Iaşi, 2006, p. 230)
http://www.doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu