Sfaturi duhovnicesti alese

 Iubind pe Dumnezeu şi aproapele tău din toată inima ta, cercetând Biserica Lui Dumnezeu, te învredniceşti de toate virtuţile creştine. Devii un om smerit, un om înţelept, un om milostiv, un om care are nădejde tare în Mila şi purtarea de grijă ale Bunului Dumnezeu, devii un om cu pace şi linişte în suflet, devii un om în care mereu cântă rugăciunea în inima şi pe buzele sale. Devii un om care slujeşte cu dragoste aproapelui şi Lui Dumnezeu, devii un om care nu cunoaşte egoismul, care nu cunoaşte pizma care nu cunoaşte ura. Devii un om cu inima curată şi smerită, devii un om care împlineşte poruncile Lui Dumnezeu, un om care şi-a stabilit drept scop principal al vieţii sale dobândirea Duhului Sfânt în inima sa. Şi atunci cu siguranţă omul care este capabil de o asemenea iubire este un om iubit de Dumnezeu, este un om care poate nădăjdui la mântuirea sa, e omul care are cheia care deschide cerul, e un om care deschide poarta Raiului cu această cheie, e omul care se va învrednici de viaţa veşnică în Împărăţia Cerurilor.

Să ne rugăm aşadar să avem mereu înlăuntrul nostru Împărăţia cerurilor, să avem mereu în inima noastră Harul Sfântului Duh care ne bucură şi îmbată sufletul cu o băutură divină şi cu desfătarea sa mult dorită, care ne bucură inima fiindcă iubirea Lui Dumnezeu s-a sălăşluit într -însa, fiindcă a primit tainică încredinţare că Dumnezeu o iubeşte, fiindcă pacea, liniştea şi netulburarea domnesc într-însa, fiindcă s-a învrednicit de bucuria desfătării şi pregustării raiului de aici, de pe pământ.

Să cântăm împreună cu îngerii din ceruri, care pururea laudă şi preamăresc pe Domnul: ”Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!’’ Să lasăm grijile vieţii pământeşti măcar o clipă şi să ne unim glasul cu al lor. Să dăm slavă Celui ce ne-a făcut chip după chipul Său şi ne-a pus stăpâni peste toate vieţuitoarele pământului, Aceluia care din dragoste pentru noi şi-a dat singurul Fiu în mâna noastră ca să ne răscumpere păcatele!


,,Împărăţia Lui Dumnezeu este oriunde se află un om centrat lăuntric în Iisus, un om care se distinge prin puritatea şi smerenia sufletului său. Într-un astfel de suflet se străvede Iisus. A fi luminat de conştiinţa Lui Dumnezeu, a fi curat şi smerit cu inima este singurul argument valabil al Împărăţiei. Aceasta este taxa de intrare pe care trebuie să o plătească omul pentru a intra în Rai. Şi portiţa pe care el intră dincolo este însăşi inima sa. Odată deschisă către Dumnezeu, inima este inundată de dragostea, lumina şi infinitatea Lui. Duhul Sfânt este cel care ,,stimulează’’ în noi bucuria veşnică a Raiului, pentru că Raiul este o stare şi nu un loc anume’’ (Părintele Arsenie Boca)


De noi depinde dacă dorim să păstrăm Împărăţia Lui Dumnezeu în inima noastră, Împărăţie care ne-a fost dăruită nouă, odată cu Taina Sfântului Botez, când ne-am învrednicit de darurile cele mai de preţ din lume, darurile Sfântului Duh. Bunul Dumnezeu nu ne forţeză să îi dăruim inima noastră, nu ne forţează să îi dăruim iubirea noastră – cheia Împărăţiei Sale, nu ne forţează să tânjim mereu după dulceaţa Harului Sfânt şi să ne silim să Îl păstrăm odată ce Acesta ne cercetează…