Părintele Stareț Ioanichie de la Mănăstirea Frăsinei - Cuvânt cu mare pu...

MIRACOLE SI MINUNI REALE SAU DESPRE PUTEREA RUGACIUNII

Dupa cele scrise de Sfintii Parinti, orice Cuvant are un duh.  Cuvantul Domnului Iisus Hristos din Sfanta Scriptura  sau Cuvantul unui Sfant  are in el puterea  Duhului  Sfant, iar cuvantul unei vrajitoare , a unui om care injura si blastama, care insala si ucide cu buna stiinta,, a omului fara de Dumnezeu( a  unui ateu ce il uraste pe Domnul ) are puterea unui duh rau, demonic. 

Deasemenea, orice carte procurata din librarie, orice muzica , orice gand, chiar si fapta este purtatoare de un anume Duh. Sentimentul de ura, invidie, rautate, dusmanie, neiertare , nedreptate, desfranare- are puterea duhului rau, demonic, care poate  distruge si chiar poate omori o fiinta umana.

Fapta buna, rugaciunea, iertarea aproapelui, sentimentul de iubire si gand bun, curat, cel al binecuvantarii- are la baza Duhul Sfant, care inalta, vindeca, invie sufletul bolnav si il tamaduieste, rupe comuniunea cu orice  putere demonica ( a pacatului) pana la al 9-lea neam,indeplineste orice dorinta/cerinta bineplacuta Domnului, il duce pe om  pe cararea sfinteniei spre mult dorita mantuire.

 De aceia conteaza foarte mult ce om alegem in viata sa ne fie sot si tata al copiilor nostri, caci ori ne poate inalta in iubire ori ne poate distruge psihic, spiritual si chiar ne poate provoca moartea  in plan fizic, fie prim crima sau boli crunte, cum ar fi de exemplu cancerul.

 Datori suntem a ne ruga, a cere ajutorul de la Domnul pentru copiii nostri care se departeaza de calea Lui, caci ruperea comuniunii cu Duhul Sfant inseamna suferinta, boala, lacrimi, patimi grele si distrugere ( nefericire). Acest lucru este valabil atat la nivel de 1 persoana, cat si la nivel de familie, neam, sat, oras, tara. De aceea Sfintii Parinti recomanda, prin puterea Duhului Sfant, ca in viata personala, unde sunt multe suferinte si lacrimi, sa tinem post ani de zile, traind o viata curata, in rugaciune permanenta, si cu multe fapte bune , facund ascultare de un duhovnic bun, sa rupem aceste legaturi. Noi nu avem de unde sa stim cate crime si nedreptati au existat  in ramura noastra de neam ( pana la al 9-lea neam)

Conteaza mult si prietenii, profesorii, medicii, sefii, vedetele, guvernantii,  cei din mass-media , etc  in ce fel de duh ,,se scalda,,

Absolut tot ce se naste, se misca, fiinteaza, respira, se construieste, se cumpara, se castiga- conteaza DUHUL ( dupa cuvintele Parintelui Arsenie Boca).

 De aceea, repet,  conteaza foarte mult ce oameni putem sa  alegem la carma, conducerea tarii, caci inteligenta si intelepciunea nu sunt de ajuns. Nu uitam ca si demonii au o inteligenta de o mie de ori mai mare ca cea umana.

Insasi Dumnezeu, prin Duhul Sau ne vorbeste in Sfanta Scriptura, ca ,,pune,, la carma tarii omul in functie de ,,starea duhului tarii,,.

 Cu alte cuvinte, vezi ce om e la puterea unui stat si vei intelege duhul natiunii.

Pacatul, rautatea, nedreptatea, falsitatea, ipocrizia, cruzimea,ura, dusmania , mandria, desfraul si tot raul- ii confera putere celui rau  asupra unui stat ( natiune). Starea unui popor ( bunastarea sau decaderea ca natie)  e direct proportionala cu raul din ea.

Rugaciunea poate fi comuna, cea din biserica, ce are o putere mult mai mare, sau personala, adica individuala.

Sfintii Parinti spuneau ca omul care se roaga doar in biserica, este omul ce nu-l are pe Hristos.   Rugaciunea se cere a fi permanenta. Vorbirea cu Dumnezeu , pomenirea numelui lui  Iisus  Hristos  trebuie sa fie permanenta, caci precum apa spala murdaria, asa si Rugaciunea continua spala sufletul si il curata, caci pacatuim in orice ceas al vietii noastre. Astfel, Harul Duhului Sfant lucreaza asupra sufletului si Duhului nostru continuu. Lasand Rugaciunea, lasam si usa deschisa pentru a intra liber celorlalte  duhuri rele in mintea sau chiar casa sufletului nostru.

 Rugaţi-vă mereu, neincetat.. Rugaţi-L pe Domnul să vă ierte păcatele, sa va curete de patimi, de blesteme, de mandrie, sa va dea smerenie; toate acestea atrag Harul Duhului Sfant, acea putere ( energie) Dumnezeiasca necreata, Sfanta, de care avem nevoie toti pentru a ne hrani , curati, tamadui sufletul si de a ne mantui. Nu uitam, ca fara acest HAR al Duhului Sfant- nu ar exista milioane  de Sfinti, Mucenici, etc care au facut si fac minuni si miracole in viata oamenilor. Milioane sau chiar sute de milioane, caci multi s-au sfintit prin manastiri, pesteri, munci silnice/lagare de exterminare, pe campul de lupta, in razboaie, in temnite, prin boli grele, lipsuri si greutati  pe care noi nu-i cunoastem.

 Rugaţi-L pe Domnul să vă ajute, sa va sprijine, sa va intelepteasca, sa va indrume, sa va mantuiasca. Nu uitam sa si multumim pentru toate Darurile Sale. Multumin pentru sanatate, pentru pace pe pamant, pentru hrana de pe masa, pentru faptul ca mai avem la dispozitie inca o zi pentru rugaciune, spre a lucra mantuirea sufletului nostru, care este vesnic. 

Viata ne-a fost daruita spre a deveni Ingeri Luminati , sa ne intoarcem la Tatal Nostru din Ceruri, adica  ACASA.

 Rugaţi-L pe Domnul să vă binecuvânteze lucrul, calatoria, studiul, viata de zi cu zi, familia, pe cei dragi, sa-i ierte pe cei ce v-au gresit. Rugati-va si pentru cei adormiti, pominiti-i la Sfintele Slujbe numaidecat, caci nu avem de unde sa stim daca sunt la bine sau la rau.

 Iertati si voi la randul vostru, ca si Domnul sa va ierte. Rugaţi-L pe Domnul să vă ajute să vă îndepliniţi lucrul de zi cu zi, si ceea ce lucrati sa fie intru Slava Lui. 

Rugaţi-L pe Domnul să vă dea toate lucrurile importante, care înseamnă atât de mult pentru dumneavoastră. El este gata să ajute. Să nu uitaţi niciodată acest lucru.

Rugăciunea în familie duce la miracole pentru persoane, familii şi tara. Binecuvantata este acea familie in care Domnul salasluieste in casa si sufletele crestinilor.

Trebuie să începem a recunoaste  că Dumnezeu este Tatăl nostru  şi că noi suntem copiii Săi, comunicând cu El ca semn al recunoaşterii faptului că este conducătorul , Tatal nostru şi rugându-L în fiecare zi să ne ofere îndrumarea Sa în problemele noastre.

Când ne amintim împreună, înaintea Domnului, de cei săraci, de cei nevoiaşi şi de cei in nevointa, se dezvoltă, în mod inconştient, dar realist, o dragoste pentru alţii mai presus de propria persoană, un sentiment de respect pentru alţii, o dorinţă de a sluji nevoilor celorlalţi.

Ce miracole ar avea loc în viaţa noastra  dacă am lăsa deoparte egoismul , indiferenta, nepasarea, invidia  si rautatea şi ne-am pune in slujba iubirii de aproapele, in iubirea de Dumnezeu.

 Familia care se roagă împreună este speranţa unei vieti mai bune, caci acolo este prezent insusi Domnul si raul nu are putere.

Domnul sa va binecuvanteze.

sursa- sinteza din scrierile Sfintilor Parinti rusi

PROFEȚIA SF. CUV. EFREM SIRUL DESPRE SFÂRȘITUL LUMII

Pacatul este cel ce il dezleaga pe cel rau asupra omului

Sfintii Parinti, prin puterea Harului Duhului Sfant au prezis aceste vremuri de sfarsit, ca sa luam aminte in ce pericol mare ne aflam, ca sa cautam sa nu pierdem timpul cu desartaciunea lumii , ci sa cautam si mai mult a cauta Harul, ca sa putem sa ne mantuim sufletul. Fara de acest Har nu se va putea merge spre mucenicie, fara acest Har al Domnului nimeni nu va putea rezista prigoanei lui antihrist.

Pacatele omenirii sunt cele ce il aduc pe lucifer ( scris cu l mic) la conducerea planetei.

Nu ca vrea acest lucru Domnul.
Domnul ne vrea liberi de cel rau, de pacat.
Insa asa de multe pacate sunt acum in lume, ca diavolii au ramas fara job-uri, au ramas someri, caci oamenii intrec masura raului, al pacatului si al patimilor.


Trebuiesc bani mai multi, nu mai e timp de mantuire. Multi nici nu stiu ce inseamana mantuire. Merg la biserica ca sa ceara ba una , ba alta. Ca de, Dumnezeu a ajuns tonomat de indeplinit dorinte, nu-i asa ?


Cine mai cauta in ziua de azi sa-si mantuiasca sufletul ? Sa caute la raul din inima sa, sa lupte sa-si curete inima de pacate si patimi, sa se smereasca ? Are cineva timp de suflet, sa-l hraneasca cu Harul Domnului? Stie oare cineva ca pacatul ucide sufletul ?
Oare cati stiu ca anume Harul este cel ce ne aduce in Dar mantuirea ?


Dar oare cati stiu ca fara de Har nu se va putea supravetui in vremea lui antihrist ?


Pe noi ne intereseaza doar rugaciuna-minune care indeplineste dorinte. Atat.
Minuni vrem. Sa faca Dumnezeu minuni in fiecare zi, ca de, sfinti suntem. Mai vede cineva ca sufletul este greu, negru, mort de mandrie si pacate ?
Sa fie bani, mancare multa si petreceri cat cuprinde, ca o viata avem, nu ? Si sa faca Domnul minuni, ca asa vrem noi. Pana si dracii rad de mor de prostia crestinului de azi.
Saracii diavoli, ce se mai distreaza. Au devenit oamenii mai rai ca ei. Si antihrist prinde putere prin multele pacate pe care le facem zilnic, ora de ora.
Lumea insa e in goana dupa avere si confort. Prostia, nesimtirea, minciuna, josnicia si curvia au devenit virtuti. Mandria e la loc de cinste.
Multi nici nu stiu ce a vrut sa zica Domnul cand a zis ca fara smerenie nici mantuire nu va exista. Si fara inima curata de pacate si patimi nu se intra in Imparatia Domnului.
Suntem pe muchie de cutit, caci vremea domniei lui antihrist este foarte aproape, si vor fi vremuri teribile, ca tocmai Sfintii se ingrozeau de aceste vremuri.
Domnul sa aiba mila de cei ce-l cauta pe Domnul cu adevarat.

O pildă șocantă despre puterea milosteniei făcută cu smerenie - Biserica...

OMUL BUN SI OMUL RAU

Misteriosii calugari care deveneau invizibili printr-o tainica rugaciune

,,MORMITE VARUITE,, sau cine sunt VRAJMASII LUI DUMNEZEU

Caderea lumii actuale sta in mandrie, in faptul ca se mandresc cu ce au, fie bunuri, fie calitati, fie averi, fie faima sau pozitii sociale. Da, efortul este al nostru, insa duhul intelepciunii, al priceperii, al bunei sporiri, al intelegerii, al blandetii, al frumusetii, al sanatatii si asa mai departe- sunt ale lui Dumnezeu. Chiar si faptul ca respiram acum- este un dar, sau faptul ca avem capacitatea de a gandi si a vorbi- de asemenea este un dar. Toate sunt daruri.Soarele, panantul, ploaia- toate sunt daruri. Nimic nu este al nostru. Deci, cu ce sa ne mandrim ? Suntem un pumn de pamant, dupa cum spunea Parintele Cleopa. Mandria este cel mai mare si strasnic pacat, caci intuneca mintea, ratiunea si intuneca inima, devenim trufasi si ingamfati, mai rau ca animalele.

Din mandrie apar curviile, inselaciunile, divorturile, uciderile, lacomia, egoismul, razboaiele, sinuciderile si alte catastrofe si necazuri. Mandria duce la bestialitate, la uciderea sufletului, caci mandrul cade in pacate grele ( in legaturile tuturor demonilor:demonul desfranarii, al avaritiei, al inselatoriei, al lacomiei pantecelui, al betiei, al uciderilor si asa mai departe)

Sa fugim deci de acest mare ,,demon,, - cel al mandriei, sa ne smerim facand ascultare de duhovnic. Astfel, plangand pacatele, avand lacrimi adevarate de pocainta ( caci si mandrul plange, dar plansul lui este nesuferit in fata Domnului, caci acesta isi plange de mila, invinovatind pe toti, neintelegand de fapt ca el este cauza tuturor suferintelor lui). 

Doar  incercand sa ne smerim, sa vedem suferinta si necazul ca ,,un medicament bun din mana Domnului,, spre indreptarea noastra, doar asa putem constientiza raul pricinuit semenilor nostri , raul facut in fata Domnului.

Bineinteles, mandrul si trufasul se va razvrati imediat impotriva lui Dumnezeu pentru suferinta data, iar cel smerit o va intelege ca asa e voia Lui, spre ,,ruperea legaturilor cu diavolul, caruia ia slujit cu buna stiinta zeci de ani,,

Dupa cum spun Sfintii Parinti, au fost cazuri ca si ,,dracul,, s-a spovedit, insirand pacatele de mii de ani, dar o facea ca o povestire, fara regret ce a facut. Sunt multi posedati de duhuri necurate, mai ales cei mandri.

Daca zicem ca suntem cu ceva mai buni fata de altcineva- suntem mandri

Daca ne falim ca avem o casa mai mare si pompoasa- suntem mandri

Daca ne falim ca avem multe facultati- suntem mandri

Daca ne e rusine cu parintii nostri, ca au cazut in patima alcoolului- suntem mandri

Daca ne mandrim cu hainele, bijuteriile noastre- suntem mandri

Daca ne mandrim ca avem copii destepti, cu situatie financiara buna- suntem mandri

Daca ne mandrim ca noi nu fumam, iar colegul nostru fumeaza- suntem mandri

Daca nu suportam indreptarea buna a cuiva- suntem mandri

Daca ne maniem la observatia buna fata de gresala noastra- suntem mandri

Daca  credem ca le stim pe toate, suntem mandri.

Acestea de mai sus, felurile de mandrie- le numeste Dumnezeu- ,,MORMINTE VARUITE,,

A nu se intele gresit faptul ca e rau sa avem o masina sau casa buna, o facultate sau o functie. Insa nu ne mandrim cu acest fapt, nu ne lipim inima de ele, nu ne trufim cu acestea, ci ii multumim des Domnului ca DARURI ale Sale.  Sa nu fim mandri, aroganti, trufasi, plini de noi ca detinem aceste bunuri daruite de Domnul. Si din aceste daruri- impartim si altora,celor ce au lipsa, neajutorati, batrani , bolnavi, caci  asa e porinca Domnului.

Smerenia este cea mai de pret podoaba  in fata Domnului. Aceasta ,,haina,, scumpa  este de cea mai mare valoare in calea mantuirii noastre.

Viata si Acatistul Sfantului Spiridon

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei

Troparul, glasul al 1-lea

Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 2:

Deși nu avem îndestulată vrednicie și pricepere noi, ticăloșii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate și din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primește-le, Sfinte Ierarhe Spiridon, de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Care dintre noi, păcătoșii, s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre celor trupești, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulțimea înțelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primește cân­tarea aceasta:
Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care fără învățătură filosofică ai fost legii apărător, biruind pe filosofi;
Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult prețuită;
Bucură-te, de la care și cei mai învățați legiuitori s-au povățuit;
Bucură-te, lauda arhiereilor și a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul obiceiurilor celor rele ale ereticilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înțelepciune;
Bucură-te, că la Soborul cel dintâi te-ai arătat mare învățător;
Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;
Bucură-te, cel ce și astăzi de la noi, credincioșii, nu te depărtezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 3:

Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm, fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Darul Duhului fiind cu tine, deși în tinerețe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrânețe însă, fiind cu înțelepciune, ai știut a păstori și turmele cele cuvântătoare ale credincioșilor și la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător; pentru aceasta îți aducem cântarea:
Bucură-te, episcopul Trimitundei;
Bucură-te, lauda poporului celui credincios;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător lui Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii mântuiești pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupești și sufletești;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că, la orice întâmplare fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor;
Bucură-te, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 4:

Mult-milostive părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milos­tivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Astăzi, stând înaintea icoanei tale, noi, nevrednicii, ca și când ne-am afla chiar înaintea moaștelor tale, de care bo­găție suntem lipsiți, și mărturisind minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, ascultă această puțină rugăciune și întinde dreapta ta cea puternică și binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca, după vrednicie, să săvârșim cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor;
Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te, cel al cărui trup astăzi săvârșește minuni;
Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă;
Bucură-te, odor neprețuit al ostrovului Corfu;
Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu cruți osteneala pentru a face binele;
Bucură-te, ajutătorul celor ce știu minunile tale;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, lauda patriarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;
Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie săvârșeai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 5:

Așa precum la ostrovul Corfu, unde sunt moaștele tale, cu milostivire cercetezi și vindeci toate neputințele poporului celui binecredincios, care așteaptă ajutorul tău, îndură-te și de noi, nevrednicii; trimite ajutorul tău și ne izbăvește de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icos 5:

Pentru ca să arăți marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăvești din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic și din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun al corăbiilor celor învăluite;
Bucură-te, scăparea deznădăjduiților înotători;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, că prin suflarea ta valurile se potolesc;
Bucură-te, că risipești cu rugăciunea ta furtuna;
Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;
Bucură-te, că ești tare ajutător celor de tunet spăimântați;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoșați de săgeata fulgerului;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne izbăvești de orice primejdii;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră de acum;
Bucură-te, și pentru noi, păcătoșii, care în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, pentru că nimeni, din câți aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 6:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Spiridon, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta și, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăvește de războiul ce ne înfricoșează, precum ai izbăvit pe cei care erau învăluiți în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca și noi, ca aceia, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 6:

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, solește nouă, păcătoșilor, mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi, păcătoșii, a ne împărtăși de bunătățile sufletești și trupești, cele făgăduite credincioșilor creștini, și să-ți cântăm:
Bucură-te, Sfinte Spiridon, ierarh al lui Hristos;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mir care alungi toată durerea;
Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbințeala patimilor celor mai cumplite;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;
Bucură-te, de aproape ajutător al celor cufundați în multe primejdii;
Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toți câți se află pe patul durerilor;
Bucură-te, că și noi, păcătoșii, de la tine cerem ajutorul;
Bucură-te, că, văzând chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alină;
Bucură-te, mare mângâietor al celor ce pătimesc;
Bucură-te, tare sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 7:

O, preamilostive și mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută și-i miluiește cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle și de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulțimii păcatelor, și, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, așa ridică și pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, cu care împreună Îți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Toate puterile cerești lăudând credința ta cea tare către Dumnezeu, cu tine împreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, îți aducem aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, cel care ai strălucit credința prin minuni;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată n-au rămas neascultate;
Bucură-te, înțeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;
Bucură-te, cel ce biruiești puterile celor fără de lege;
Bucură-te, tare ajutător al credincioșilor;
Bucură-te, tăria cetăților celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;
Bucură-te, că tiranii sunt biruiți auzind de puterea credinței tale;
Bucură-te, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 8:

Toți ocârmuitorii binecredincioși, având nădejdea către tine, în orice întâmplare nu se vor rușina, Sfinte Ierarhe Spi­ridon, fiind tu creștinătății mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, și ne ajută și ne izbăvește de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici de această dobândire, și vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum și mulțimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, și de foametea aceea înspăimântătoare a scăpat poporul cel ce o aștepta, risipindu-se jintițele strângătorilor de grâu; pentru care cântam ție acestea :
Bucură-te, scăparea celor amenințați cu foametea;
Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;
Bucură-te, cel prin ale cărui primite rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea bună a lucrătorilor de pământ;
Bucură-te, mulțumirea celor ce seamănă cu credință;
Bucură-te, secerișul cel îmbelșugat al semănătorilor;
Bucură-te, cămărașul cel bogat al săracilor;
Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl și dobândim;
Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;
Bucură-te, mângâierea celor cuprinși de nevoi;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, țarină bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 9:

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridon, după cum în vremea lui Constantin și a lui Constanțiu, prin ale tale rugăciuni, ai izbăvit poporul de primejdii, aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare și risipind jitnițele strângătorilor de grâu, așa și astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuiește în țara aceasta, dăruindu-i îmbelșugare și timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor și al pruncilor, cu care împreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ți ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat prin cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând șarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuințare, și l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:
Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiți;
Bucură-te, că ai schimbat șarpele în aur;
Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinii în metal;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare a fi de trebuință numai în cele de folos;
Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;
Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăși în șarpe s-a prefăcut aurul;
Bucură-te, comoara neîmpuținată a săracilor;
Bucură-te, cel ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;
Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ți-a trebuit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 10:

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne și pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruiește-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmașilor de asupra noastră și năvălirea șerpilor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viața aceasta și pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Cine nu se va înfricoșa de lucrurile tale, când va auzi cum cea moartă din mormânt ți-a răspuns când ai întrebat-o și cum au fost izbăviți corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul pe care l-ai izbăvit de la moarte și pentru toate minunile tale, toți îți aducem această laudă:
Bucură-te, ajutorul văduvelor;
Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neștiute;
Bucură-te, că și cea moartă ți-a răspuns pentru credința ta;
Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioși să amuțească;
Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credință;
Bucură-te, că ai săvârșit minuni de care s-au îngrozit aleșii păgânilor;
Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;
Bucură-te, că bunătățile pământului nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că ai adunat avuțiile tale în cer;
Bucură-te, că, și astăzi, tot de acolo se revarsă milele tale;
Bucură-te și pentru noi, care mulțumim ție pentru câte ne dăruiești;
Bucură-te, că pentru toate cântăm ție: „Bucură-te!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 11:

Auzind cea moartă glasul tău, din mormânt ți-a răspuns la întrebarea ce i-ai pus; și precum cu credință ai făcut trupul cel fără suflare să dea glas, așa cu milostivire fă și trupurile noastre acestea, lipsite de bunătăți, să dobândească sănătate și mântuire, pentru ca și noi, împreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 11:

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Sfinte Ierarhe Spiridon, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea și pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors la viață, întoarce și ticăloasele noastre suflete, cele moarte de mulțimea păcatelor ce le-au cuprins, din îndemnul diavolului, și primește spre plată mulțumirea aceasta:
Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;
Bucură-te, scăparea copilului femeii, cel ce era pe moarte;
Bucură-te, că prin tine a fost bucurată mama copilului celui vindecat;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;
„Bucură-te!”, a zis ție împăratul Constantin;
„Bucură-te!”, ți-au cântat cu lacrimi femeia aceea și fiul său;
Bucură-te, cel ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;
Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;
Bucură-te, că, văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se, s-a curățit;
„Bucură-te!”, a strigat ție desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 12:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău și, pentru numele tău și mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului și al pământului vindecare bolilor, sănătate și sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, așa și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Nu ne da morții, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că și decât dânsa suntem mai păcătoși; pentru că noi, rușinându-ne de faptele noastre cele ce din tinerețe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine și a cere ajutorul tău, cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, mărturia celor ce și-au mărturisit păcatele către tine și s-au pocăit;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;
Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;
Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie;
Bucură-te, că mulți, văzând minunile tale, au venit la credință;
Bucură-te, că și noi de la tine așteptăm tămăduire;
Bucură-te, și ne fii mijlocitor pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creștinesc;
Bucură-te, astăzi, și pentru noi, păcătoșii, și ne miluiește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 13:

O, preabunule și întru tot lăudatule Părinte Spiridon, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dum­nezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate și iertare de păcate, ca și noi, cu tine împreună, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zic iarăși Icosul 1: Popoarele credincioșilor... și Condacul 1: Apărătorului credinței...

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

sursa  https://doxologia.ro/

Părintele Pimen Vlad – îndemnuri pentru lume, din Grădina Maicii Domnului

Orice dependenta ne indeparteaza de Harul Domnului. Dependenta in materie duhovniceasca inseamna PATIMA.  Cu cat staruim in patima, cu atat ea se inradacineaza mai adanc in inima. Patima taie comuniunea cu Dumnezeu.

Comoditatea este si ea o ,,patima,,. Comoditatea de a asculta Sfanta Liturghie in fata calculatorului cu cafeaua in fata. Comoditatea de a dormi in timpul Sfintei Liturghii.

Mila fata de aproapele atrage Mila Domnului. Facand bine si ajutand pe cel in nevointa, in clipele grele si Domnul ne va ajuta, caci isi va aduce aminte ca ai ajutat si tu pe aproapele ( adica pe Iisus Hristos). Daca faci rau voit. cu buna stiinta, Domnul iti va intoarce spatele, si cand vei fi la necaz si boala grea, slabe sanse sa fii auzit. Caci provocand durere, lacrimi  si umilinta, cum poti sa ceri binele de la Dumnezeu ?

Mandria este o patima draceasca. Cu cat o dezvoltam, cu cat suntem mai plini de noi, ne iubim foarte si ne pasa doar de noi, cu atat Dumnezeu se indeparteaza de noi, ajungand ca sufletul chiar sa moara la propriu, daca mai facem si nedreptate si alte pacate grele. Adica Duhul Sfant se indeparteaza de sufletul mandru, iar acesta se poate demoniza, in functie de ce pacate grele avem, cum ar fi curvia, insalaciunea, betia, nedreptatea, clevetirea si osandirea, batjocura, umilirea aproapelui, etc

Spovedania taie dreptul satanei asupra noastra , pe care il are prin pacatul pe care l-am facum sau stam in el. Facem canonul dat de duhovnic pentru a indeparta urgia ce poate veni asupra noastra, adica daca am facut un avort, pacatul se iarta prin spovedanie si canon si facem toata viata fapte bune, caci am ucis un suflet nevinovat.

Spovedania sa fie cu constientizarea faptului ce pacat mare am savarsit in fata Domnului, sa avem pocainta si durere pentru fapta savarsita, altfel, degeaba.

Rugaciunea se cere a fi neincetata 

,,Cel ce nu are pomenirea Numelui Domnului in permanenta, sa nu se insele ca este crestin,, -dupa cum zic Sfintii Parinti. Ora de ora binecuvantam tot omul, toata creatia Domnului, multumim pentru toate ( sanatate, parinti sanatosi, copii ce invata bine, servici, ca am ajuns acasa cu bine, ca mai avem viata si acum si ne putem indrepta viata,  etc): , zicem des :,, Doamne iarta-ma,, - aceasta si este rugaciunea neincetata.

Iertam cu inima tot omul ce a gresit fata de noi, altfel, toata rugaciunea noastra nu va fi ascultata.

Domnul ne cere sa ne iertam si sa ne iubim vrajmasii, ca sa putem capata si noi iertare si mila. Daca nu putem ierta, doar ne aducem aminte cate fapte rele cerem Domnului sa ne ierte. Si atunci ne va fi usor sa intelegem mersul lucrurilor, a tainelor duhovnicesti.

Folosim tehnologia doar de necesitate, o inlocuim cu Psaltirea si mersul la biserica, la slujbe, caci un suflet avem, si el va sta la Judecata. Poate ca maine se va intampla, poate peste ceva timp. Nu conteaza, important este sa vedem ce e rau in el, cate rautate avem si sa ne curatim. Si de pacat, si de patimi, lasam filmele, petrecerile, desfraul, lacomia, nedreptatea, barfa, betia, invidia, vorbirea de rau, minciuna si alte rautati. Sa avem viata curata si sufletul curat. Asta vrea Domnul de la noi.

Acatistul Sfantului Gherasim al Kefaloniei, izgonitor de farmece, vrăji ...

Drumul sufletului dupa moarte

Viata si Acatistul Sfantului Sfintit Mucenic Ciprian si Sfanta Mucenica Iustina

( nota: acest ACATIST se citeste doar dupa spovedanie curata la un duhovnic ! si cu binecuvantarea parintelui daca sunt pacate mari , lasand pacatele grele)

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în Ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer, așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Troparul, glasul al 4-lea

Și părtaș obiceiurilor, și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând, și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac 1:

Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Icos 1:

Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:

Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforați
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 2:

Cu meșteșugurile vrăjilor tale, multe pagube și răutăți ai săvârșit la început; dar apoi la cunoștința adevărului venind, ai răscumpărat vremea, aducând din rătăcire pe mulți la Hristos, și învățându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Cartagina, Antiohia și Egiptul te-au hrănit din pruncie cu cunoștința diavolească și cu spurcata învățătură a slujirii idolești, dar Domnul, cu negrăită milostivirea Sa cea nebiruită de păcatele omenești, printr-o fecioară curată ți-a rânduit întoarcerea; pe care milostivire slăvind-o, ție, celui ce te-ai învrednicit a o dobândi, îți cântăm:

Bucură-te, că Dumnezeu te-a întors de la păgânească slujire
Bucură-te, că așa ai cunoscut a Sa milostivire
Bucură-te, îți aducem noi, închinătorii lui Hristos
Bucură-te, căci întorcându-te, pe mulți la Dumnezeu i-ai întors
Bucură-te, că și azi ești pildă vie celor rătăciți
Bucură-te, că luminezi calea celor de eresuri orbiți
Bucură-te, că păzești Biserica oilor cuvântătoare, de rătăcire
Bucură-te, că o aperi pe ea de dosădire
Bucură-te, îți cântăm ție cu umilință
Bucură-te, izbăvitorule de vrăjmașul cel rău
Bucură-te, tămăduitorule al celor ce caută sprijinul tău
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 3:

În chip minunat ți-a rânduit Dumnezeu întoarcerea de la slujirea păgânească, Sfinte, că mai întâi a ales o fecioară curată cu numele Iustina care, prin propovăduirea diaconului Prailie, aflând taina întrupării lui Hristos și Sfânta Sa învățătură, de la păgânătate a venit la creștineasca credință, învățându-se a slăvi pe Dumnezeu și a-I cânta Lui: Aliluia!

Icos 3:

Ca într-un pământ bun căzând sămânța propovăduirii lui Hristos în inima Iustinei, a adus mult rod, căci aceasta împreună cu părinții săi a venit la Hristos, slujindu-I Lui în rugăciune, în post și în înfrânare, pe care lucru minunat văzându-l, ne uimim, și înțelegând în ce chip tainic orânduiește Dumnezeu întoarcerea celor aleși ai Săi la lumină, îți cântăm ție, celui ce îndelungă vreme ți s-a pregătit cărare:

Bucură-te, că Domnul te-a cunoscut pe tine a fi vas ales
Bucură-te, că mai întâi Iustina, fecioara cea curată, pe calea Domnului a purces
Bucură-te, că printr-însa ți s-a pregătit cărarea întoarcerii la Hristos
Bucură-te, că Iustina întâi pe părinții săi de la păgâneasca slujire i-a întors
Bucură-te, că Iustina Mireasă aleasă a lui Hristos s-a dovedit
Bucură-te, că Lui în post și multă rugăciune I-a slujit
Bucură-te, că sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire
Bucură-te, că ne-a învățat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire
Bucură-te, că și azi dați lumină celor îndoielnici
Bucură-te, că la voi aleargă cei ce în credință se arată șovăielnici
Bucură-te, și împreună cu Iustina roagă-te pentru noi
Bucură-te, că prin rugăciunile voastre ne izbăvim din nevoi
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 4:

Văzând râvna cea mare a fecioarei Iustina către Hristos, căci pe mulți începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine și al oamenilor, diavolul, a pornit asupră-i cumplit război al răutății, dar ea, întărindu-se cu Semnul Crucii, prin rugăciune zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Cu multă iscusință a socotit vrăjmașul neamului omenesc a o abate pe Iustina de la calea mântuirii, dar nu a priceput vicleanul că astfel lucra întoarcerea spre mântuire și spre dumnezeiasca slujire încă și a altor vase ale lui Dumnezeu, și cursă înșelătoare cu meșteșug îi întinse ei, prin tânărul Aglaid Scolasticul voind a o vâna pe dânsa spre petrecerea cea în necurăție. Dar, întărită fiind de puterea lui Hristos, păzită a fost de toată spurcăciunea, pentru care și noi, uimiți de înțeleptele orânduiri ale lui Dumnezeu, grăim ție:

Bucură-te, că nimic nu au izbutit cursele diavolești asupra fecioarei celei curate
Bucură-te, că prin Aglaid Scolasticul, buna ta râvnă trebuia să se arate
Bucură-te, că așa orânduiește Dumnezeu cărările mântuirii
Bucură-te, că ne înveți pe noi a fi tari și statornici la vremea ispitirii
Bucură-te, că fecioara de uneltiri viclene nu s-a arătat ispitită
Bucură-te, că prin darul cerescului ei Mire, de tot răul a fost păzită
Bucură-te, că meșteșugitele curse nu au înșelat-o
Bucură-te, că mielușeaua lui Hristos, statornică buna sa râvnă a arătat-o
Bucură-te, că pilda ei trebuie să ne stea înainte
Bucură-te, Sfinte, că ai prețuit curățenia ei cuminte
Bucură-te, că prin ale voastre rugăciuni suntem apărați de multe ispite
Bucură-te, și ale noastre rugăciuni fă-le înaintea Domnului bine primite
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 5:

Neputând Aglaid nici cu ademeniri viclene, și nici cu sila, a o atrage pe fecioară de la păzirea curăției sale, a alergat la tine, Cipriane prea slăvite, care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc și mare vrăjitor și fermecător, căci așa orânduise Dumnezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care negrăită înțelepciune noi minunându-ne, cântare aducem Lui: Aliluia!

Icos 5:

Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăția fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăția lui Aglaid, și s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte și cu puterea rugăciunii, a biruit săgețile aprinse, cele pornite împotrivă-i. De care lucru aflând, amar te-ai întristat, dar noi cântăm ție:

Bucură-te, Cipriane, că întristarea aceasta spre bucurie s-a arătat roditoare
Bucură-te, că s-a păzit curăția neprihănitei fecioare
Bucură-te, că s-a frânt boldul satanei, prin Cinstita Cruce
Bucură-te, că și azi rugăciunea ta biruință împotriva diavolului aduce
Bucură-te, că și nouă credința Iustinei spre pildă ne stă înainte
Bucură-te, că și ție însuți, spre ajutor s-a făcut, Sfinte
Bucură-te, că așa ai cunoscut amăgirea vrăjilor idolești
Bucură-te, că acum, cu rugăciunile tale, toată puterea celui rău biruiești
Bucură-te, că pe voi Sfinților Ciprian și Iustina, vă chemăm în ajutor
Bucură-te, că v-ați făcut biruitori asupra tuturor rătăciților
Bucură-te, că prin tine s-a vădit zădărnicia credințelor păgânești
Bucură-te, că și azi farmece și descântece ca spurcate vrăjitorii le vădești
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 6:

Văzând biruindu-se meșteșugirea vrăjilor tale cu puterea Crucii, ți-ai înnoit atacurile împotriva fecioarei Iustina, căci așa a voit Domnul, ca să se vădească marea neputință și înșelăciunea uneltirilor diavolești, și să se arate puterea Numelui lui Hristos, ca văzând minunea, toți să-L lăudăm pe El, cântând: Aliluia!

Icos 6:

Smerindu-și trupul său cu postul și rugăciunea, cu haină aspră îmbrăcându-se, Iustina a biruit atacurile pe care mai vârtos diavolul le pornise împotriva ei. Iară el, uneltind cu vicleșug ca și oarecând pe Eva să o amăgească, sub chipul unei femei venind, cu amăgitoare vorbe încerca să o ispitească, voind, parcă, să urmeze vieții și curăției ei. Dar acest chip de ademenire înțelegându-l Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care noi grăim:

Bucură-te, Cipriane, că stăruind în prigonirea fecioarei ai vădit puterea rugii
Bucură-te, că fecioara nu s-a amăgit de duhul înșelăciunii
Bucură-te, că prin stăruința ta în prigonire, ca și oarecând Pavel, statornic te-ai arătat
Bucură-te, că statornicia ta în rău, îndelung iubitorul de oameni Dumnezeu a răbdat
Bucură-te, că mai înainte a cunoscut Domnul că vei fi statornic și în credință
Bucură-te, căci la fel ca Pavel ai vădit că pe cele rele le lucrai doar din neștiință
Bucură-te, că prin fecioara cea curată Hristos te-a luminat
Bucură-te, că prin ea Calea, Adevărul și Viața ai aflat
Bucură-te, că și pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii îi luminezi
Bucură-te, că acum în lumină cerească te desfătezi
Bucură-te, și ne întoarce pe noi din orice rătăcire
Bucură-te, îți cântăm ție, căutând prin tine mântuire
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 7:

Aflând că prin acea vicleană uneltire nimic nu a sporit diavolul împotriva curăției Iustinei, ai voit să afli cu ce putere îl biruiește ea, zdrobind toate meșteșugurile lor, și ți s-a adeverit că nu poate diavolul nici a privi spre Semnul Crucii, căci foc ce-l arde și departe îl gonește ea este împotrivă-i; astfel ai început, o, Cipriane!, a înțelege puterea cu care se înarmează toți închinătorii Crucii, când aduc ei cântarea de laudă: Aliluia!

Icos 7:

Scârbit ai fost mai întâi, o, Sfinte!, când ai văzut că puterea vrăjilor diavolești, pe care le credeai neînvinse, încă din pruncia ta, este biruită de o fecioară neputincioasă cu firea. Dar apoi mintea ta cea doritoare de desăvârșită cunoaștere a început să se lumineze prin cunoștința Adevărului; de care bucurându-ne, îți cântăm:

Bucură-te, vas primitor de adevărată lumină
Bucură-te, că ai venit la cunoștința adevărului printr-o fecioară creștină
Bucură-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoașterea cea adevărată
Bucură-te, că și astăzi dracii de frica ta tresaltă
Bucură-te, că ai înfrânt puterea cu care ei odinioară te-au supus
Bucură-te, că lumea de uneltirile diavolești e păzită
Bucură-te, că prin aceasta credința nostră e întărită
Bucură-te, corabie ce ai înfruntat marea cea înfiorată
Bucură-te, că lumina lui Hristos, ca un far în furtună ți-a fost arătată
Bucură-te, că și pe noi, păcătoșii, ne aduci la liman liniștit
Bucură-te, că pe mulți să smulgi din al patimilor noian ai izbutit
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 8:

Voind să te amăgească diavolul cu uneltirile lui, a iscodit altă înșelăciune, și mai vicleană, ca să vă amețească pe toți. Astfel, s-a prefăcut luând chipul Iustinei și a intrat la Aglaid. Acesta, crezând că nălucirea e adevărată, a strigat-o pe nume, dar minune: numai la auzul numelui fecioarei, nălucirea s-a risipit! Și noi înspăimântați fiind, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a dat o așa putere oamenilor bineplăcuți Lui: Aliluia!

Icos 8:

Cu spaimă cumplită a alergat Aglaid la tine, Cipriane, spunându-ți cele petrecute, iar tu, rușinat, fiindcă se vedea zădărnicia și amăgirea vrăjilor tale, ai încercat nenumărate alte chipuri de asemănare, ca să-l poți face pe Aglaid sau pe tine însuți să vă puteți apropia de casa Iustinei. Dar fiind voi cu cuget necurat, nimic nu ați izbutit, căci Însuși Mirele Cel Ceresc păzea curăția prea înțeleptei fecioare; pentru acestea, noi cu umilință cântăm:

Bucură-te, că nu ai amăgit-o nicidecum pe fecioara cea curată
Bucură-te, că prin statornica Iustina multe taine s-au vădit
Bucură-te, că mai întâi puterea diavolului a fi neputincioasă s-a dovedit
Bucură-te, că puterea nebiruită a lui Hristos și a Crucii Sale s-a arătat
Bucură-te, că ai cunoscut cum întărește Dumnezeu pe Sfinții Săi în chip minunat
Bucură-te, că și azi credințele rătăcite din lume izgonești
Bucură-te, și ne înarmează pe noi prin credință împotriva celui rău
Bucură-te, și ne dă biruință împotriva diavolului, nouă, celor ce chemăm numele tău
Bucură-te, și împreună cu fecioara cea curată scapă-ne de ispitele cele neașteptate
Bucură-te, și cursele lui Veliar sfărâmă-le și fă-ni-le nouă arătate
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 9:

Neizbutind nimic împotriva credinței celei neclintite a Iustinei și a curăției ei, prin încercarea de a o arunca în prăpastia iubirii de plăceri trupești, ai căutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii, pornind asupră-i, ca și oarecând asupra lui Iov, mulțime de nenorociri. Dar ea, neîncetat rugându-se, ca și David grăia: „Nu voi muri, ci vie voi fi și voi povesti lucrurile Domnului!”. Și pentru toate proslăvea pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icos 9:

Dar nu numai asupra ei, ci și asupra rudeniilor ei și a toată cetatea slobozind blestemul, ai adus, o, Cipriane!, vătămare din mânia cea neîmblânzită și din rușinea cea multă ce ți se făcuse, încât mulți cetățeni au mers la Iustina, voind a o sili pe ea să nu se mai împotrivească lui Aglaid, pentru a izbăvi cetatea de mulțimea vrăjilor tale. Dar ea nu prin însoțire necurată, ci prin curate și fierbinți rugăciuni, a izbăvit pe toți de tot răul, batjocorind meșteșugurile vrăjitorești. Pentru aceasta, cu toții văzând minunea, lăudăm pe Dumnezeu și cântăm ție:

Bucură-te, că nici iscoadele cele rele la rău nu au înduplecat-o
Bucură-te, că Iustina s-a dovedit slujirii lui Hristos vas plecat
Bucură-te, că mulți din aceia au cunoscut pe Hristos, prin minunata ei tămăduire
Bucură-te, că întreaga cetate a luat printr-însa izbăvire
Bucură-te, că mulți au venit atunci la credință
Bucură-te, că tu însuți ai fost zdruncinat în întreaga ta ființă
Bucură-te, că pentru a doua oară ai fost puternic cutremurat
Bucură-te, că încrederea în puterea vrăjilor tale ți s-a destrămat
Bucură-te, că așa a binevoit Dumnezeu, prin minunata fecioară, a-ți lucra mântuirea
Bucură-te, că ne înveți pe noi a răbda îndelung când suntem ispitiți
Bucură-te, că ne întărești pe noi a rămâne în credință statornici și neclintiți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 10:

Rușinat fiind, Cipriane, de înfrângerea ce ai suferit-o printr-o tânără fecioară, tu, cel mult învățat și iscusit foarte în lucruri vrăjitorești, și înștiințându-te că toate meșteșugurile viclene cu puterea Crucii și cu numele lui Hristos au fost biruite, ți-ai venit întru simțire și întru cunoștința Adevărului și ai început a dosădi pe draci, slăvind pe Dumnezeu și cântându-I Lui: Aliluia!

Icos 10:

Văzând că te-ai trezit din somnul și întunericul neștiinței, și cu mânie sfântă îl ocărăști, acum și pe tine, care ai fost slujitorul idoleștii închinări și al diavoleștilor meșteșuguri vrăjitorești, ca să te piardă s-a pornit diavolul cu putere multă, încercând să te ucidă și, neavând tu nici un ajutor de la nimeni să te izbăvească, ți-ai adus aminte de Semnul Crucii, prin care se împotrivea Iustina, și chemând numele lui Hristos ai biruit puterea diavolului, de care lucru preaminunat cutremurați fiind, cântăm ție:

Bucură-te, Cipriane, că prin fecioara Iustina ai venit la chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că întru Numele Lui ai zdrobit pe diavolul ce se pornise împotriva ta mai vârtos
Bucură-te, că ai aflat Lumina cea adevărată
Bucură-te, împreună cu fecioara cea curată
Bucură-te, că spre spurcată însoțire n-ai putut să o pleci
Bucură-te, că în Lumina lui Hristos, acum împreună cu ea petreci
Bucură-te, și ne întărește și pe noi în chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că ni L-ai arătat nouă a fi dar prea luminos
Bucură-te, că și prin tine a sporit Biserica cea biruitoare
Bucură-te, că te-a câștigat la credință Iustina, cea curată ca o floare
Bucură-te, și ne învață și pe noi a păzi curăția
Bucură-te, și izbăvește din nevoi pe cei ce iubesc fecioria
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 11:

Arzându-ți toate cărțile tale cele vrăjitorești înaintea credincioșilor, ai alergat la episcopul creștinesc, cerându-i lui să te unească prin Sfântul Botez cu Dumnezeul Iustinei. Și având tu inimă înfrântă și cu multă plângere pentru toate relele ce le-ai făptuit în viața ta de până atunci, primit ai fost în turma lui Hristos, căci a cunoscut episcopul buna ta râvnire. Și precum te-ai arătat odinioară grabnic la rău, te-ai dovedit apoi apring râvnitor și slujitor vrednic al Dumnezeului Celui Adevărat, neprididind a Îi aduce Lui neîncetat cântarea: Aliluia!

Icos 11:

Cu mare osârdie ai alergat, Cipriane, pe calea cea strâmtă și anevoioasă, după ce ai aflat că Hristos este Calea cea Adevărată, dorind să răscumperi vremea petrecută în spurcata slujire idolească și totdeauna plângând pentru faptele cele rele de mai înainte. Drept aceea, ai mers din putere în putere și din bunătate în bunătate, încât degrab te-ai învrednicit a primi nu numai Botezul, ci ai pășit din treaptă în treaptă până la cinstea de episcop, păstorind cu râvnă turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiță și egumenă într-o mănăstire de fecioare ai făcut-o. Pe care cinstită înălțare văzând-o, cu bucurie cântăm ție:

Bucură-te, Cipriane, că așa răsplătește Dumnezeu inima curată
Bucură-te, că a cunoscut Dumnezeu râvna ta după cunoștința cea adevărată
Bucură-te, că așa miluiește Dumnezeu pe cei ce îndelungi ispitiri suferă
Bucură-te, că așa te-ai arătat arhiereu preasfințit
Bucură-te, că și pe Iustina vrednică diaconiță slujirii lui Hristos ai înălțat-o
Bucură-te, că egumenă și povățuitoare și altor fecioare ai dat-o
Bucură-te, că ai păstorit turma lui Hristos cu multă râvnă și silire
Bucură-te, că și noi alergăm la tine, ca la un adevărat păstor, cu multă dorire
Bucură-te, și ne povățuiește pe noi pe calea mântuirii
Bucură-te, și fii lângă noi mereu în ceasul ispitirii
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 12:

Prin râvna ta și a fecioarelor cele curate povățuite de înțeleapta Iustina, se deșerta slujirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulțea. O viață ca aceasta și a ta sârguință cea pentru slujirea lui Hristos și pentru mângâierea sufletelor omenești văzând-o diavolul, scrâșnea împotrivă-ți, voind cu orice chip să te piardă. Însă nu știa pierzătorul că o și mai mare și nepieritoare slavă îți pregătea, și sălășluire cu cetele sfinților, ca împreună cu aceștia pururea să-I cânți lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icos 12:

Neștiind pierzătorul în ce chip să te piardă, căci se temea de puterea Crucii, a îndemnat pe păgâni să te clevetească înaintea ighemonului că ai părăsit păgâneasca închinare și slujire idolească, venind la creștineasca închinare a lui Hristos, și că pe mulți depărtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma lui Hristos. Acestea auzind ighemonul, și neputând a te ademeni prin cuvinte meșteșugite, te-a dat la muncire cumplită, împreună cu fecioara Iustina. Iară voi toate răbdându-le și neplecându-vă la închinarea idolească, ighemonul a poruncit să vă ucidă prin tăiere de sabie. Iar împreună cu voi s-a învrednicit de cununa mucenicească și evlaviosul creștin Teoctist, care văzând moartea voastră cea nevinovată, a mărturisit și el pe Hristos. Pentru aceea, laude ca acestea aducem ție:

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi al turmei lui Hristos păstor nebiruit
Bucură-te, că și Iustina fecioara, nevoindu-se alături de tine s-a sfințit
Bucură-te, că de vicleanul ighemon n-ați fost amăgiți
Bucură-te, că v-ați arătat mărturisitori ai lui Hristos neclintiți
Bucură-te, că astfel, de cunună mucenicească ați fost învredniciți
Bucură-te, că acum prin sfintele tale moaște multe tămăduiri se dăruiesc
Bucură-te, că râuri de daruri se revarsă celor ce te cinstesc
Bucură-te, că și noi cu mare credință la tine năzuim
Bucură-te, că prin ale tale sfinte moaște ajutor și mântuire nădăjduim
Bucură-te, și te roagă pentru noi împreună cu Sfânta Iustina și Sfântul Teoctist
Bucură-te, și primește de la noi, ca jertfă de laudă, acest smerit acatist
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 13:

O, preasfințite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule preatare, împreună cu Sfânta Muceniță Iustina și Sfântul Mucenic Teoctist, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc și cu cântări măresc sfântă pomenirea ta, și cu rugăciunile tale îmblânzește pe Stăpânul Hristos, pentru toți mijlocind iertare de greșeli și izbăvire de toate cursele și ispitirile diavolești, ca mântuindu-ne, să-L cântăm împreună cu tine, în vecii nesfârșiți, cântarea îngerească: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se citesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icos 1:

Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:

Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforați
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 1:

Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

sursa https://doxologia

VIATA SI MINUNILE SFANTULUI VASILE CEL MARE

   Sfântul Grigorie de Nazianz povestește că Sfântul Vasile a tămăduit și pe Modest eparhul, acel care era vrăjmaș sfântului, pe când acela se îmbolnăvise foarte rău și căuta ajutor cu smerenie în boală să, la sfintele lui rugăciuni. Apoi multă vreme trecând, a venit după Modest alt eparh în țara aceea, anume Eusebiu, rudenia împăratului.

Era în zilele acelea, în Cezareea, o văduvă tânără, bogată și foarte frumoasă, anume Vestiana, fiica lui Arax, care era senator al mai marelui sfat; pe acea văduvă, Eusebiu eparhul voia s-o dea cu sila în însoțirea unui om cu boierie. Dar ea, fiind cu mintea întreagă și vrând să păzească curăția văduviei sale neprihănită, nu voia să se mărite după bărbat. Când a înțeles că vor s-o dea cu sila, a fugit la biserică și a alergat la Sfântul Vasile, arhiereul lui Dumnezeu.

El, primind-o spre apărare, nu voia s-o dea oamenilor care veniseră după dânsa. Apoi a trimis-o în taină în mănăstirea de fecioare, la sora sa, Cuvioasa Macrina. Drept aceea, eparhul, supărându-se pe Sfântul Vasile, a trimis pe ostașii săi să ia cu sila din biserică pe acea văduvă. Dar, negăsind-o, a poruncit s-o caute în camera sfântului, unde îngerii petreceau; iar eparhul fiind necurat, credea că Vasile o ține la dânsul pentru păcat. Negăsind-o nicăieri, a chemat pe Vasile la dânsul și l-a certat foarte aspru, voind a-l pune la grele chinuri ca să-i dea pe acea văduvă. Sfântul Vasile era gata la toate chinurile, zicând: „De vei porunci să se strivească cu fiare corpul meu, îmi vei tămădui pântecele meu, căci mă vezi că sunt bolnav”.

În acel timp s-au înștiințat cetățenii despre cele ce se făceau, și ridicându-se cu toții, nu numai bărbații, ci și femeile, alergară cu arme și ciomege la curtea eparhului, voind a-l ucide pentru sfântul părinte, păstorul lor. Dacă Sfântul Vasile n-ar fi potolit poporul, l-ar fi ucis pe eparh, care, văzând atâta tulburare în popor, s-a temut foarte mult și a eliberat pe sfânt, fără a-l supune la vreo pedeapsă.

Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, însuși văzător și urmaș al minunilor lui la moștenirea scaunului său, bărbat îmbunătățit și sfânt, a spus un lucru nemincinos ca acesta: „Un boier drept-credincios, anume Proterie, cercetând Locurile Sfinte, a gândit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la început urăște binele, a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpânului său. Văzând sluga că acest lucru este greu, spre care nici nu îndrăznea, simțindu-se ne-vrednic, a mers la un vrăjitor care locuia în acea cetate, căruia i-a spus toată dorința sa, și i-a făgăduit să-i dea mult aur dacă va face cu farmecele sale să ia de soție pe fiica stăpânului său.

La început vrăjitorul n-a voit, apoi mai pe urmă a zis: „De vei voi, te voi trimite la stăpânul meu, diavolul, și el îți va ajuta la aceasta, dacă vei face și tu voia lui”; iar acel ticălos rob a zis: „Făgăduiesc că voi face tot ce-mi va porunci”. Fermecătorul a zis: „Te vei lepăda de Hristos al tău și vei da scrisoare pentru aceasta?”. Iar el a zis: „Gata sunt, numai să-mi câștig dorința mea”. Vrăjitorul a răspuns: „De făgăduiești așa, apoi și eu îți voi fi de ajutor”.

Luând o hârtie, a scris diavolului astfel: „De vreme ce mi se cade a mă sârgui, stăpâne al meu, ca să mă lepăd de creștineasca credință și să vin spre a ta stăpânire, întru înmulțirea părții tale, iată trimit la tine acum pe tânărul care va aduce scrisoarea mea, fiindcă este aprins de dor către o fecioară; și te rog să-i dai ajutor să-și câștige dorința sa, ca și eu întru aceasta să mă preamăresc și cu mai mare sârguință să câștig pe mulți care îți vor fi plăcuți”.

O scrisoare ca aceasta scriind către diavol, a dat-o acelui tânăr și l-a trimis, zicându-i: „Să mergi în această oră a nopții și să stai la mormintele păgâne, să ridici hârtia în văzduh și-ți vor sta de față cei ce te vor duce la diavolul”. Iar el, ticălosul, degrabă s-a dus și ajungând la morminte, a început a chema pe diavoli în ajutor. De îndată duhurile viclene s-au arătat în fața lui și cu bucurie au dus pe cel înșelat la stăpânul lor; apoi văzându-l că ședea pe scaun înalt și înconjurat de duhuri viclene, i-a dat scrisoarea de la vrăjitor și, luând-o, diavolul a zis către tânăr: „Crezi în mine?”. Iar el a zis: „Cred”. Și diavolul i-a zis: „Te lepezi de Hristos al tău?”.

Iar ticălosul a zis: „Mă lepăd”. Satana i-a zis: „De multe ori mă înșelați voi creștinii; când vă trebuie ajutorul meu, veniți la mine, iar după ce vă împliniți dorința voastră, iarăși vă lepădați de mine și vă apropiați de Hristos al vostru; iar El, ca un bun și iubitor de oameni, vă primește. Voiesc să-mi faci zapis, cum că te lepezi de bunăvoie de Hristos și de Botez și făgăduiești că să fii al meu în veci, să rabzi cu mine veșnica muncă în ziua judecății; și așa eu îndată voi împlini dorința ta”. Iar tânărul a scris precum diavolul a voit.

Atunci balaurul pierzător de suflete a trimis pe diavolul desfrânării și a aprins pe fecioara aceea de nesățioasa dragoste către acest tânăr, încât neputând răbda patima trupească, a căzut la pământ, rugându-se de tatăl său: „Miluiește-mă, miluiește-mă pe mine, fiica ta, și mă dă ca soție acelui tânăr al nostru, pe care l-am iubit foarte mult; iar de nu vei face aceasta unicei tale fiice, în scurt timp mă voi omorî și vei da seamă pentru mine în ziua judecății”.

continuare https://doxologia.ro/viata-sfantului-ierarh-vasile-cel-mare-arhiepiscopul-cezareei-capadociei

,,CEL CE NU-L VA TRADA PE DOMNUL, VA FI SATUL,,

,,Satul va fi orisicine, cel nu il va trada pe Domnul,,

Acest video de mai sus este in limba rusa, insa eu o sa-l traduc in linii generale si vizeaza pe toti cei ce isi fac griji pentru ei si copiii lor in perioada ce urmeaza, cea a antihristului.

Evenimentul s-a intamplat acum, recent, intr-un atelier de pictat icoane, pe langa o manastire din Rusia.  Pictorita, o doamna credincioasa, provenita dintr-o familie de oameni la fel de credinciosi, de cativa ani se tot ruga la Maica Domnului, cu lacrimi , zicand:

-,, Maicuta Domnului, ce voi face in aceasta perioada de prigonire a crestinilor, ce voi da sa manance copilasilor mei?,,

Si peste cativa ani, cum statea femeia in genunchi la rugaciune, intreband-o iarasi, Maica Domnului ii raspunde:

-,, Orisicine nu-l va trada pe Fiul Meu, va fi satul,,

Nu trebuie sa ne facem griji, ca Maica Domnului,  ( indiferent unde vom fi, in munti sau alte parti departe de casa, va trebui sa induram totul in numele Fiului Sau, orice ni s-ar intampla ) va interveni in momentele cheie si ne va acorda ajutor in orice situatie grea. 

Aceasta va fi dovada suprema de credinta 

Flamand nu va fi nimeni, doar credinta sa n-o vindem celui rau. Dupa o perioada de incercare ( cum a fost cu plandemia falsa), totul s-a spulberat. Ei, aceasta perioada de incercare grea a credintei noastre, chiar si  renuntarea la tot pentru Iisus Hristos ( daca se cere acest lucru), va fi si dovada noastra de credinta, apoi va interveni insasi Maica Domnului cu puterea Ei, vor interveni Sfintii, Arhanghelii si ne vor ajuta si sustine. 

A nu se intelege gresit ca crestinii vor avea stomacul plin, vor sta in caldura si in bine ! Nu, insa vor avea ajutorul Domnului de a putea trece peste toate relele, suferintele, lipsurile. Cei ce vor avea aceasta nadejde ( credinta) pana la capat, se vor mantui. Cei ce vor fi lasi, slabi in credinta, plangaciosi- vor cadea.

 Bineinteles ca multi cunosc ce vremuri grele vin, si se pregatesc pentru venirea lui ,,antihrist,, prin pocainta, rugaciune neincetata, curatirea sufletului de patimi si placeri, prin smerenie si ascultare de duhovnic, pocainta si  fapte bune pentru a atrage Harul Domnului. Acest Har ne va acoperi si ne va ajuta si vom dobandi astfel, si ajutorul de Sus al Maicii Domnului. Ne predam voii Domnului, ne rugam neincetat la Maica Domnului sa ne lumineze ce avem de facut. Incepand de azi.

Nu trebuie sa avem nici un duh al deznadejdii, al fricii- caci toate aceste duhuri sunt demonice, ce aduc spaima si neliniste. Cel ce are credinta tare in Domnul- nu se inspaimanta, isi da da chiar si viata pentru El.

Da, multi zic acest lucru-ca isi vor da viata pentru Iisus, dar o zic din mandrie, trufie, adica se manifesta duhul cel rau prin gandire.Sa ne smerim, sa avem Har, sa putem indura toate.

Sa cautam smerenia lui Hristos, cea adevarata.

Sa alungam de la noi orice pacat, placere, gand de mandrie, orice urma de zgarcenie si lacomie, patima, intinaciune, sa fim curati la inima ca copiii.

 Ne rugam in taina pentru ceilalti ai casei, inmultim rugaciunile, postim de carne ca Domnul sa aiba mila de ei si avem nadejdea ca Domnul vede, stie si se va indura la momentul potrivit. Facem tot ce tine de noi, inmultim milostenia, faptele bune, orele de rugaciune ( rugaciunea neincetata), ne sfintim noi si lasam in grija Domnului toate. Caci noi suntem tarana, nu putem face nimic, doar Dumnezeu le poate pe toate. 

Facem deci totul ce depinde de noi sa dobandim Harul Duhului Sfant si nu cumva sa  cadem in deznadejde vreodata. Ar vrea cel rau sa ne aduca in aceasta postura, sa-l pierdem pe Domnul. Orice gand de deznadejde il indeparteaza pe Domnul din inima noastra. Citim cartile Sfintilor Parinti si ne cercetam zilnic  cu luare aminte ce avem rau in suflet si ne curatim, caci acest ,,rau,, indeparteaza Harul Duhului Sfant.

Sa avem credinta deci, adevarata.

Doamne ajuta

Părintele meu, eu nu pot să privesc, căci din ochii sfinţiei tale, ies FULGERE DE LUMINA

MILA ATRAGE MILA DOMNULUI, BLANDETEA ATRAGE DUIOSIA DOMNULUI, IERTAREA ATRAGE SMERENIA DOMNULUI, IAR RAUL- ATRAGE PEIREA SUFLETULUI.

POCAINTA FAPTELOR RELE SI SPOVEDIREA LORI, IERTAREA APROAPELUI, BLANDETEA SI DRAGOSTEA FATA DE SEMENI, SMERENIA SI FAPTELE BUNE, VIATA CURATA FARA PACATE- ASTA VREA DOMNUL DE LA NOI.  ASTA E CALEA SPRE DOBANDIREA MANTUIRII.

Molitfele Sfântului Vasile cel Mare și alte rugăciuni de dezlegare de vraji si blesteme..

( nota : ,,pentru a asculta Molitfele este necesara numaidecat spovedanie si lasarea pacatelor ! )

Ce sunt Moliftele Sfântului Vasile cel Mare?

Ele au un specific deosebit şi anume acela că sunt citite sub formă de blestem asupra duhului şi puterii celui rău, adică a diavolului, de unde şi numele de ,,blestemele Sfântului Vasile”.
Dar ele rămân totuşi rugăciuni pentru înlăturarea sau alungarea diavolului şi a lucrării lui.
Ele sunt în număr de trei, dintre care a doua începe chiar cu cuvintele: ,,Te blestem pe tine, începătorul. răutăţilor”, arătând diversele feluri şi forme prin care diavolul poate să lucreze sau să-şi facă simţită prezenţa în viaţa credincioşilor.

Moliftele Sfântului Vasile, frumoase şi bogate în conţinut teologic, sunt o dovadă de netăgăduit a credinţei dintotdeauna a Bisericii în existenţa şi lucrarea celui rău.

Ele sunt foarte mult solicitate de către credincioşi, fiindcă sunt rostite sub formă de blestem al duhului necurat şi de eliberare de sub stăpânirea celui rău.

Când se citesc aceste molifte?

Aşa cum indică şi cartea de cult numită Molitfelnicul, în ziua de 1 ianuarie, când se face pomenirea Sfântului Vasile. Ele se rostesc solemn prin îngenunchere la sfârşitul Sfintei Liturghii din acea zi.
De asemenea, se mai citesc odată cu săvârşirea slujbei aghiasmei celei mici sau a sfeştaniei în casele credincioşilor, mai ales în perioada de după Anul Nou sau în Postul Paştelui.
Se mai citesc legate şi de slujba Maslului săvârşit în biserică sau la casele celor bolnavi, ori în legătură cu slujbele săvârşite celor ce sunt tulburaţi şi supăraţi de farmece şi duhuri necurate.

Aşa cum le arată şi titlul, ele sunt solicitate de credincioşi atunci când se crede că într-o casă, într-o familie sau în viaţa lor s-ar manifesta lucrarea şi prezenţa celui rău.

Este scopul principal pentru care au fost alcătuite.

Şi să nu uităm un lucru! Pentru înlăturarea răului din existenţa fiecăruia dintre noi nu este suficientă simpla lor citire, ca o rostire magică, ci şi dorinţa noastră de a ne elibera de păcat, sub orice formă.

“Biserica pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner

CAND CEI ADORMITI IMPLORA SA FIE POMENITI LA SLUJBELE DIN MANASTIRI

Dupa spusele, scrierile si marturisirile  Sfintilor Parinti, este foarte greu de a ajunge pana la poarta Raiului. 

Mai toti crestinii considera ca e de ajuns sa te spovedesti si sa vii din cand in cand la Sfanta Liturghie- si gata, Raiul iti este asigurat. Ce mare insalaciune ! Dar cu rautatea, in care colcaie patimile, ce facem ? Oare putem sta in fata Mantuitorului , la judecata, cu un suflet plin de ura, dusmanie, lacomie de bani, intinat in curvie si blesteme ? 

Daca nu ai sufletul curat ca un copil, dupa Sfanta Scriptura, asa cum ne zice Mantuitorul, este greu sa ai gandul ca te vei mantui. Avem insa nadejdea.

 Dar mai bine este sa cugetam la cele rele din inima noastra ( ura, invidie, desfranare, insalaciune, betie, injuraturi, lacomie de orice fel, nedreptate, mandrie, judecarea aproapelui, osandirea lui,  si multe altele ) si sa ne curatim sufletul de rautati. Caci tocmai ele, aceste patimi si rautati, ne vor acuza si ne vor trage in jos, spre focul vesnic.

In ajutor ne vin Sfintele Liturghii, in care numaidecat trebuie sa fim pomeniti. Si de dorit, la cat mai multe manastiri, pe un an.

 Vorbim insa despre importanta pomenirii celor adormiti la Sfintele Slujbe, cum ar fi la Sfintele Liturghii si Pomelnicele pentru cei adormiti. Avem aceasta obligatie de a-i scrie spre a fi pomeniti, deoarece ei nu mai pot sa o faca, insa credeti-ma, ca ar face orice, daca ar fi in viata, ca sa fie pomeniti la toate bisericile din tara.

Trebuie sa intelegem, ca pana la Judecata fiecarui suflet, cand va veni Mantuitorul, se prea poate sa fie putin timp. 

Deci, sa-i pomenim ( intrebam duhovnicul sau parintele cine pot fi pomeniti), sa avem Plata Sus, caci pana la urma, este si o indatorire a noastra spre a-i pomeni.

Doamne ajuta.

Părintele Cleopa ,,Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ,,bine,, !

Noi oamenii, suntem limitati in gandire, adica inteligenta umana este de 0,000000001 comparativ cu Inteligenta si Atotputernicia Dumnezeiasca. De aceea Creatorul vede, intelege si carmuieste cu totul altfel lucrurile fata de cum le intelegem si le vedem noi. 

Astfel, precum zic Sfintii Parinti, in lume sunt doua categorii de oameni, cei care pot fi salvati  sau au o sansa de salvare  - adica  prin suferinte, lipsuri, umilinte , boli si necazuri, acestia  se smeresc in cele din urma si  capata mila si indurare, iar unii sunt atat de impietriti la inima, incat indiferent de ce ar face Domnul in marea Sa mila, omul nu se va mai intoarce la El, ci l-ar huli si mai rau sau si-ar pune capat zilelor.

 

Deci, vorbim despre a doua categorie, cei carora le merge bine si n-au necazuri in viata sau necazurile sunt mici, pentru a-i mai domoli din salbaticia lor . 

Cum ii recunoastem ?

  Ii recunoastem dupa mandria lor excesiva ( iubirea de sine fara de margini, trufie, parere de sine excesiv de buna, inghamfare, aroganta), lipsa milei fata de altii, adica  lipsa totala a empatiei  ( nu le pasa de necazul si durerea omului pe care tot ei o provoaca ), iar daca o si  fac, este doar pentru propria imagine, spre fala lor, nu suporta critica sub nici o forma, nici cea mai mica observatie, interpreteaza cuvintele si faptele dupa bunul plac ( unul malefic, de obicei).

Ii recunoastem mai ales prin lipsa omeniei si a bunului simt fata de persoana iubita / famile ( desfrau, betie, lacomie, insalaciune, minciuni, umilinte, batjocura, batai crunte, mitocanie, nesimtire, etc). 

Iubesc si  chiar se delecteaza   prin faptul ca provoaca durere si suferinta.  Sunt extrem de manipulatori, perfizi, nemilosi, zgarciti, profitori. 

Acestia nu-si recunosc niciodata faptele rele, ba chiar te invinovatesc pe tine de tot raul pe care ei il fac. 

Sunt fara scrupule, fara nici un Dumnezeu, ba mai mult - ei se cred perfecti, ei se cred insasi Dumnezeu pe pamant.  

Si da, ii puteti vedea la Sfintele Manastiri la slujbe, ba chiar se spovedesc uneori ( numai daca ati vedea cum un ”drac” se spovedeste , acuzanduu-i pe toti de toate, caci el este ”saracutul” nevinovat, el este o jertfa !) .  Fac absolut orice pentru a-si umili public, fata de prieteni persoana iubita, sotia.

Umiliste si batjocoreste tot omul de care se poate folosi, inclusiv familia si persoana iubita/ sotia/ (bineinteles,  dupa ce a cucerit-o prin falsa iubire si atentie). Pentru ceilalti insa , care au functii si situatii financiare bune, de care ar avea el nevoie candva, este doar  lapte si miere.

Si da, face si fapte de caritate, ajutor, ca sa zica lumea ce om bun este! Face totul doar pentru imaginea lui, pentru grandoarea lui. Pai nu este el perfect , nu este el insusi Iisus pe pamant ?

 Si are o putere, una draceasca, mare de tot, de a-i ”vraji” pe toti, prin vorbe iscusite, mestesugite  si aratari de mare valoare, ca oamenii chiar ajung sa il divinizeze!

Si da, sunt de o rautate inimaginabila, urasc si invidiaza omul fericit si bun si ar face orice sa-ti stearga acel zambet de pe fata! De ce asa? Pentru ca ei, in sufletul lor traiesc o amaraciune fara de margini, sunt tare nefericiti.  Au o manie si o furie, de te inspaimanti. 

 Le provoaca o fericire draceasca faptul cand te vad ca te inervezi si iti strici pacea sufleteasca, cand te vad ca suferi si plangi, cand te vad umilit, injosit, distrus, bolnav, cazut in deznadejde, pe care tot ei o provoaca. Da, ei se hranesc, cum zic marii psihologi din intreaga lume, cu aceasta stare de durere. Te dreseaza, te dezumanizeaza , te distrug sufleteste cu buna stiinta.

Pentru ei oamenii sunt doar niste unelte ”naive” de a-si atinge scopurile meschine in viata, uneori  calcand pe cadavre, la propriu. . Doar cu puterea lui Dumnezeu putem face fata acestor rautati demonice ale acestor ”neoameni”. Spovedanie curata, post si multa, multa rugaciune, zi si noapte, ca sa avem putere sa trecem cu bine, altfel, ne pot distruge si psihic/emotional, fizic/ financiar, etc. De altfel, nu uitam sa fim pomeniti la cat mai multe manastiri, pe un termen cat mai indelungat posibil.

Ei nu se pot schimba niciodata, deoarece se cred insusi Hristos pe pamant, adica sunt perfectiunea intruchipata. Ori pentru schimbare, indreptare, vindecare e nevoie de a-ti vedea starea launtrica de pacatosenie, starea cazuta in care te afli. 

Nu incercati sa va rugati pentru ei, deoarece aveti de a face cu ceva ,, extrem de puternic, cu duhul demonic Jazebel,,  dupa cum spun unii teologi  de talie internationala, si va puteti vatama rau. Sunt extrem de razbunatori, nu iuta niciodata raul sau ofensa adusa, deci, mare atentie la orice discutie cu acestia. Pot recurge chiar si la crime, razbunandu-se, chiar si peste multi ani.

In literatura de specialitate ii gasim sub numele de ”narcisisti-psihopati” sau ”psihopati” ( aproape toti psihopatii sunt si narcisisti, deoarece nu au empatie). Unii cred ca acestia sunt doar criminali odiosi, insa nu e chiar asa. Sunt printre noi, si pot fi  chiar si printre  colegii de munca sau vecinii nostri, oameni imbracati frumos, cu situatie financiara buna, cu studii superioare, vedete,  oameni cu functii in stat, ce par amabili, cu bun simt si de o delicatete deosebita. Simuleaza cu brio sentimentul de dragoste, iubire, compasiune , mila- jucand teatru de mare actorie. Nu uitam, ca ei nu pot iubi, mai mult de atat, ei nu au sentimente decat de ura , invidie, rautate, dusmanie fata de toata creatia Domnului, neavand capacitatea de a iubi  sincer si de a avea mila/ compasiune fata de cineva . Repet, chiar daca o si fac, isi pun doar o masca falsa  provizorie, in functie de situatiea data.

Nu regreta si nu le pare rau  niciodata ca au provocat raul. Pentru ca nu pot, deoarece nu au autoreflexie. Doar ei se considera a fi perfectiunea intruchipata. Iar daca o si fac, e doar o alta ,, masca,,, una din cele zece mii. Foarte rar , daca si promit ceva, isi tin promisiunea. Nu le pasa de tine, la propriu, poti zace bolnav rau in spital , ca ei se vor  distra  pe litural bine mersi. Pentru ca nici nu le pasa. Le pasa doar de ei. Da, sunt neoameni.

  Statistic, in literatura de specialitate psihologica, fiecare al 10-lea este un asemenea ”neom”.

Tragic si dureros este faptul ca  numarul lor este in continua  crestere, deoarece la temelia acestei boli sta mandria peste margini, pacatele multe si grele, patimile.  Si numarul lor se va dubla, tripla cu fiecare an, deoarece traim vremurile de pe urma, vremea nebuniei totale.

Si totusi trebuie sa avem mare grija in a defini  un ”neom”. Caci poate fi omul cazut in curvie si alte pacate grele, dar care  insa  poate avea pocainta adevarata, adica poate sa-si vada , sa-si  simta starea cazuta, si sa-i para rau de acest lucru candva si  mai ales acest om are mila, compasiune si iubire  adevarata fata de cei dragi pe parcursul vietii sale, chiar rau fiind uneori.

 De ce Domnul totusi ii lasa sa existe pe lumea aceasta ? Deoarece ei sunt ”medicamente de mare pret”  pentru cei ce vor sa se mantuiasaca. Anume ei lucreaza  prin Pronia Domnului la mantuirea celor ce voiesc sa-si curete sufletul de pacate, patimi si sa se smereasca. Caci daca nu ar fi pe lumea aceasta acesti oameni rai, cum ne-am mantui ?

Trebuie sa avem insa mila de ei, caci in interiorul sufletului lor este cu adevarat ”iadul” si aceasta stare poate  fi o vesnicie. Deoarece constiinta lor este intr-un somn profund si este extrem, extrem de greu sa se trezeasca din aceasta stare, deoarece ei resping cu vehementa  faptul ca ar fi oarecum vinovati cu ceva. Da, e extrem de dureros, de aceea trebuie sa-i iertam, pentru a noastra scumpa mantuire. Iertam pentru linistea noastra sufleteasca, dar ne indepartam de acestia, deoarece ne pot vatama foarte rau sufleteste si psihic iar daunele sunt dezastruoase, chiar aducand boli grave, cum ar fi cancerul sau in cel mai rau caz- sinuciderea.

surse

 1.- https://www.youtube.com/watch?v=LHbACQkGuJU

1,1 https://www.youtube.com/watch?v=8kl5iMsEpJQ

2.-  https://www.youtube.com/watch?v=a7fFjiEKlnI

sursa  : Prof.Universitar, profil  Psihologie -Sam Vaknin   1. -https://www.youtube.com/watch?v=d6coOyagz9A

2.- https://www.youtube.com/watch?v=5A9GLOxyTyE

3.-_https://www.youtube.com/watch?v=2Qdew_TVh_I  

4-Doctor in psihologie, de talie internationala  Ramani - https://www.youtube.com/watch?v=yx2WQ-GTjfo

5- Doctor  in psihologie, psiholog Danis Bashir - https://www.youtube.com/watch?v=HYprZQ5wiFs

   -----------------------------------------------------

De ce le merge bine celor răi?… De ce încercările şi necazurile îi izbesc, de regulă, tocmai pe cei care Îl caută pe Domnul şi mântuirea?… De ce sunt parcă mai feriţi de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufleteşti şi se tăvălesc în toate patimile şi păcatele?…
Iată o întrebare care ispiteşte. Dar nu e greu de dezlegat. Vom folosi o asemănare.

Când cineva e bolnav, doctorul nu cruţă medicamentele, oricât de amare ar fi. Şi, pe lângă aceasta, se dau bolnavului şi fel de fel de oprelişti de mâncăruri şi băuturi (aşa-numita „dietă“). Şi bolnavul nu se supără, căci e vorba de viaţa şi sănătatea lui.

În chipul acesta sunt cei credincioşi, pe care Doctorul cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufleteşti, prin „medicamente“ şi „oprelişti“; prin fel de fel de necazuri şi încercări. Dar sunt şi altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvaţi. Pe aceştia medicul nu-i mai supără cu medicamentele şi opreliştile. Ci face ceea ce se vede în chipul de mai sus. Se apleacă spre cei ai casei şi le şopteşte: „Bolnavul e pierdut!… Nu-l mai chinuiţi cu medicamente şi diete… Daţi-i să mănânce şi să bea tot ce pofteşte, căci şi aşa e pierdut!“.

În chipul acesta, sunt cei necredincioşi, cărora „le merge bine“. Dar «binele» lor e şoapta medicului: „Lăsa-ţi-l să mănânce tot ce-i pofteşte inima, căci şi aşa e pierdut!… Lăsaţi-l să guste din toate plăcerile lumii, căci şi aşa mântuirea lui e pierdută!“

Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un astfel de «bine»!

 Cea mai mare nenorocire pentru un om pământean este când se tăvăleşte în păcate şi „îi merge bine“; când Dumnezeirea nu Se mai ocupă de el; când Doctorul cel Ceresc îl lasă „să bea şi să mănânce“ tot ce-i pofteşte inima.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase,  Sibiu 2007, p. 376-377

sursa https://manastireasuruceni.md/