Parintele Cleopa Ilie - cuvinte folositoare predicate la manastirea Agapia

Parintele Cleopa  ,,ÎNDOIALA ÎN CREDINTA ,,

 Credinta vine din auz si auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. Credinta vine din cuvânt. 

Credinta noastră în Dumnezeu ne vine si se întăreste în noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea cărtilor sfinte si mai ales din cuvintele si învătăturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfânta Evanghelie.

Dar în Sfânta Scriptură auzim că unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au îndoit în credintă.

Asa s-a îndoit Avraam. Căci atunci când i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ti dau pământul acesta de moste-nire..., a zis Avraam: Stăpâne Doamne, pe ce voi cunoaste că-l voi mosteni?... 

Atunci a zis Domnul către Avraam: Să stii bine că urmasii tăi vor fi pribegi în pământ străin, unde vor fi robiti si apăsati patru sute de ani (Facerea 15, 7, 13). Si au stat în robie 430 de ani. De aceea a întrebat Moise: "De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, că s-au împlinit anii?" Si a zis Dumnezeu: "Anii s-au împlinit, dar canonul pentru păcatele poporului, nu". 

Deci, în loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430 de ani.

De ce n-a murit Moise în pământul făgăduintei, ci a murit la muntele Nebo? 

Căci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blând om de pe fata pământului, cum se spune la Numerii: Moise însă era omul cel mai blând dintre toti oamenii de pe pământ (Numerii 12, 3).

 Pentru o greseală nu a intrat în pământul făgăduintei. 

Pentru o greseală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă Iordanul: pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim.

 Că Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul si adună obstea, tu si Aaron, fratele tău, si grăiti stâncii înaintea lor si ea vă va da apă; si le veti scoate apă din stâncă si veti adăpa obstea si dobitoacele ei.

A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron obstea la stâncă si a zis către obste: Ascultati, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă? 

Apoi si-a ridicat Moise mâna si a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori si a iesit apă multă si a băut obstea si dobitoacele ei. 

Atunci a zis Domnul către Moise si Aaron: Pentru că nu M-ati crezut, ca să arătati sfintenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru îndoiala aceasta, Moise n-a văzut pământul făgăduintei.

De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul 283 de ani, câti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf până la Hristos?

 Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos Se poate naste dintr-o fecioară. Si i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani ca să vadă pe Cel născut din Fecioară.

Asa s-a îndoit si Toma la învierea lui Hristos si a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcă M-ai văzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au văzut si au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească credinta celor ce nu văd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie să fie toti crestinii până la sfârsit. Ce spune Apostolul Iacov: Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale (Iacov 1, 8). 

Omul îndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?" este ca un nor pe care îl poartă satana cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie, în existenta lui Dumnezeu. De aceea satana îl duce oriunde.

Să vă dau o pildă. A venit un mosneag deunăzi si a zis:
- Părinte, în ziua de Sfântul Vasile am văzut la restaurant multă lume. Vor merge toti aceia în iad? Eu cred că nu vor merge toti.
I-am răspuns:

- Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfânt ne spune în psalmi prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu esti Dumnezeu care nu voiesti fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toti cei ce lucrează fărădelege (Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu nu-i părtas la fărădelegile noastre? 

Ce spune Scriptura? Pentru ce ai asezat asezământul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urât învătătura si ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta? (Psalm 49, 17-18). Si mai zice în psalmi: Pune-voi fărădelegea ta înaintea ta si te voi mustra.

Hristos a spus: Intrati pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o află. Si strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt care o află (Matei 7, 13-14).

Deci nu te mira că merg multi la joc sau că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt putini. Tot lucrul bun este rar. Deci nu vă îndoiti de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoială când e vorba de a împlini porunca lui Hristos si de a te feri de păcate.

Dacă n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe Moise pentru îndoială, dacă nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au îndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a pedepsit în această viată ca să nu se muncească în vesnicie.
Oare câti dintre crestinii de azi nu se îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu caută dovezi si zic: "Nu cred până nu văd!"

 Câti nu caută să pipăie rănile si coasta Mântuitorului, căutând dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipăire si vedere.

Parintele Cleopa
Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000
http://www.sfaturiortodoxe.ro

Arhim. Arsenie Papacioc - Învăţături duhovniceşti

Sfaturi esentiale

- Ce fapte bune mai importante trebuie sa faca un calugar ca sii aiba nadedejdea mantuirii?

- ,,Sa stii sa aduci pe Duhul Sfant inlauntrul tau."


Raspund ca nu atat faptele noastre bne ne pot manantui sufletul, ci harul .

Sa nu-1vorbesti de rau inlauntrul tau si mai ales in afara de tine. 

Aceas­ta sa fie cea mai grabnica preocupa­re a noastra: iubirea, caci traind in aceasta mireasma nici celelalte fapte cu chip frumos nu raman neimplinite si, chiar daca ar mai ramane, ran­duiala divina nu-si va retrage harul de la tine; motivul neaparat al man­tuirii noastre este sa iubim pe toti fra­tii notri (ca toti sunt rascumparati)

Si criteriul de judecata al vietii noas­tre la raspantia cea din urma, cand va incepe cu aceasta grava intrebare:
-,,De ce n-ai iubit... daca ai purtat nu­mele Meu in randuiala vietii tale si de ce ai speculat iubirea altora aco­perindu-ti falsurile tale, si de ce ai dispretuit pe cel neinsemnat, cand Eu, insangerat, scuipat si batut in cuie, am zis: 

-,,Porunca noua va dau voua, sa va iubiti toti, nu sa va urati sau sa va instrainati inimile unul fata de celalalt; si de ce n-ati dat ( milostenie ) sa scapati pe fratele vostru sarac de rusinea de a sta cu mana intinsa ? ,,

Iata deci unde trebuie sa fie mai intai atentia zilelor vietii noastre pentru Infricosata Judecata.
  _ Cum putem scapa de multimea grijilor pamantesti, ca sa dobandimai mult timp pentru rugaciune ?

_Mare mai este rugaciunea din inimile si gurile tuturor  catre Dumnezeu !

 Rugaciunea este ca o sageata ascutita cu care au tras de mii de ani toti sfintii si chiar si cei mai simpli crestini; a patruns in inima cerurilor si pe aceleasi urme au venit raspunsurile salvatoare.

Si asa s-a contribuit la mentinerea credintei si a vietii pe pamant din neam in neam.

Sa stim sa cerem ajutor in orice, intarire in credinta si lasare in Voia lui Dumnezeu, smerindu-ne zi de zi si Domnul ne va ajuta. Negresit ne va ajuta, caci si El vrea mantuirea noastra.

Cine este cel care n-are nimic de cerut ? Sa cerem lacrimi de pocainta, inima umilita. darul rugaciunii curate, darul iertarii, al intelepciunii.

 

Se spune ca Maica Domnului este suparata pe toti aceia care nu-i cer niciodata nimic. Cat poate Dumnezeu cu puterea poate si Maica Domnului cu rugaciunea.

De grijile pamantesti nu putem scapa numai daca nu vrem. Cumplit e faptul ca ne lasam antrenati dupa multe si diverse, sa fie de lux, de firma, mai bun ca a vecinului, ca a colegii de munca. Acest lucru este idolatrie. Sa ne rezumam a fi cumpatati si sa nu ne lasam antrenati in mai mult, caci asta e si voia celui rau, caci jubileaza ca ne pierdem timpul  daruit noua aici pe pamant spre mantuire. Caci vom da socoteala pentru fiecare clipa ce am facut, de ce am irosit-o degeaba, alergand dupa iluzii vremelnice. Aduna omul toate neghihobiile, dar in cosciug e pus doar intr-o pereche de haine. Atat. Si pleaca la Domnul numai cu sufletul. Sufletul curat sau negru de pacate si rautati.

 Sa randuim viata noastra cu multa raspundere si descernamant.Sa ne asumam mantuirea si scopul nostru aici, pe pamnt. 

Ignoranta, indiferenta, necunoasterea sunt pacate grave, care tin sufletul departe de Dumnezeu. Si daca in noaptea asta Domnul ne cheama la El, noi cu ce plecam ? Sa reflectam cu multa seriozitate aceste lucruri importante, caci de va avea omul toate ce sunt pe pamant, dar sufletul si-l va pierde, la ce bun toate acestea ? 

Lucram, sa ne rugam, facem cumparaturi- sa zicem rugaciunea lui Iisus, mergem cu trenul- la fel. 

Mai putina vorba, mai multa rugaciune.

Dumnezeu ne cheama si ne asteapta sa ne intoarcem la El.  Insa unii ratacesc calea.

Parintele Arsenie Papacioc ,, Mici indemnuri spre mantuire,, Editura Sophia, editie ingrijita de Ieromonah Bededict Stancu, pag16