duminică, 9 iulie 2017

Parintele Arsenie Boca ,,Sfaturi intelepte ,,





Sfaturi duhovnicesti ale Parintelui Arsenie Boca


Ajutaţi-mă să vă pot ajuta!
Asta înseamnă că nu cel care vrea să te ajute te ajută cel mai mult, ci tu eşti cel care poţi să fii ajutat. 

Dacă eşti deschis spre ajutor te poate ajuta omul de lângă tine şi omul superior ţie; dar dacă nu-l recunoşti superior, ba, dimpotrivă, îl judeci şi-l calci în picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru că omul este fiinţa care poate zice nu, şi zice nu!

Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic.

 Pentru a putea folosi suferinţa spre binele său, omul trebuie să creadă că suferinţa are un sens pentru el, chiar dacă pe moment nu înţelege. De fapt, cel care înţelege şi ştie cum să suporte suferinţa, nu mai suferă.

„Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească”.

Zicea Părintele Arsenie referindu-se la trup: „Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate”.

(Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, pp. 186-187)

***

Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos


Părintele Arsenie a zis o vorbă cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! Şi anume a zis aşa: „Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”.

Nu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeşte Dumnezeu pe cel mai mare păcătos; şi-l aşteaptă; şi vrea să-l primească; şi aleargă înaintea lui, după cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune că tatăl nu l-a aşteptat pe fiul care se întorcea; l-a aşteptat într-un fel, dar când l-a văzut că vine, nu l-a mai ţinut locul: a alergat înaintea lui, ca să-l primească, să-l îmbrăţişeze, să-l sărute, să-l ajute, să-l aşeze iarăşi în starea din care a plecat. Pentru cădin inima lui, fiul n-a plecat niciodată! 

El a rămas în inima tatălui, aşa cum rămânem noi în inima lui Dumnezeu, în inima Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în inima Maicii Domnului, oricât de depărtaţi am fi, oricâte rele am face. Până trăim în această viaţă, Dumnezeu nu ne părăseşte. Noi putem să părăsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate să ne părăsească pe noi. 
Cu o astfel de afirmaţie, Părintele ne dă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, păcătoşii, căci se afirmă şi în rugăciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, că mila lui Dumnezeu este tot atât de mare, tot atât de infinită, cum este de infinită şi mărirea Lui, de vreme ce se spune: „Că precum este mărirea Ta, aşa este şi mila Ta”. 

Cuvântul spus de Părintele Arsenie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte şi de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: „Cât e de sus cerul deasupra pământului, atât de mare e bunătatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dânsul. 
Cât de departe e Răsăritul de Apus, atâta a depărtat El de noi fărădelegile noastre. Cum miluieşte un tată pe copiii săi, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de Dânsul” (Psalmul 102, 10-13).

(Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 184)

***

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă, adică de la informaţie laconvingere.

 Oameni de informaţie religioasă sunt mai mulţi decât cei ce au convingeri religioase. E necesară şi informaţia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rămâne la informaţie înseamnă doar a fi la începutul drumului, „la urechi”. Până la inimă mai e o cale lungă, „cea mai lungă cale”.

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. Cuvântul acesta ne aduce aminte de un cuvânt asemănător, cu circulaţie mai ales în lumea din Apus: „Un sfânt trist este un trist sfânt”.Părintele a fost întotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinţa noastră fiind „izvor de bucurie”, creştinismul fiind „religia bucuriei”. 

Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 11).

Bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit. 
Aşa caracteriza Părintele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune şi care nu caută şi nu primeşte îndreptarea, ci îşi explică el mai bine cele pentru sine condamnând pe cei ce vreau să-l îndrepte. Începutul oricărei îndreptări este să-ţi recunoşti greşeala. „Când greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr”, când o ai ca deprindere şi o mai şi justifici, atunci „nu mai e greşeală, ci e păcat de moarte”. Într-o astfel de situaţie, cel ce se crede a fi drept, fără să şi fie de fapt, nu mai e bob de grâu, ci doar tăciune.

Mustrarea învinge, dar nu convinge. Este şi aceasta o cugetare la care e bine să luăm aminte. Are şi mustrarea rostul şi puterea ei, dar ea, ca şi constrângere, doar învinge, însă de convins nu convinge.
 De la învingere până la convingere e o cale lungă, poate tot atât de lungă, cât cea de la informaţie la convingere, cât cea de la urechi la inimă.

(Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, pp. 185-186)

***

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!

E un cuvânt care merită să fie ştiut şi urmat, el putând fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei înşişi, tuturor celor care vor să braveze şi nu se gândesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, nişte atitudini care nu sunt destul de bine gândite şi controlate. 

Să luăm, deci, aminte la cuvântul de mai sus şi să-l împlinim în cele două laturi ale lui.

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă. Aşa obişnuia să spună Părintele Arsenie, care urmărea pentru oameni o minte dreaptă şi lucruri drepte şi îndreptare spre mintea cea bună.

 Valoarea acestui cuvânt o intuiesc toţi cei ce îl aud, şi asta se întâmplă des, căci noi îl aducem înaintea vizitatorilor şi închinătorilor noştri, mai ales atunci când au prilejul să vadă o pictură a Părintelui Arsenie reprezentând Adormirea Maicii Domnului, pictură în faţa căreia se opresc cu admiraţie mulţi dintre cei ce vizitează Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta. 

Mintea se strâmbă în urma patimilor şi se îndreaptă pe măsura curăţirii de patimi. Când mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci aşa cum sunt ele. „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”. 
Asta le place la mulţi, am băgat de seamă că le place. Când le spun că Părintele a zis că „în mintea strâmbă si lucrul drept se strâmbă”, oamenii râd în general. De ce râd? Pentru că îşi dau seama că aşa e. Numai că e greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă.

(Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 185)

http://www.cuvantul-ortodox.ro





PROFETII SI PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PARINTI





Din proorociile Schimonahiei Nila


Acei care vor pleca primii se vor mântui. Toate acestea le veţi vedea cu ochii voştri, generaţia voastră va întâlni venirea lui antihrist. Copilaşii mei, cât îmi este milă de voi, – plângea maica spunând acestea. 

Calea vieţii schimonahiei Nila (Evdokia Andreevna Novikova), cunoscute de mulţi dreptmăritori creştini din tote colţurile Rusiei, s-a sfârşit la 6 martie 1999. 
Harismele dăruite de Domnul stariţei – înainte-vederii, proorociei, sfatului înţelept, vindecării bolilor, mângâierii, sunt confirmate de creştinii care îi cereau ajutor şi sfat. Cu ochii săi duhovniceşti ea străvedea sufletul omului, întreaga lui viaţă, atât prezentă, cât şi trecută şi cea viitoare. 
Anume, de aceea, era atât de eficient ajutorul ei acordat oamenilor care ieşeau din chilia maicii mângâiaţi, încurajaţi şi înaripaţi. Odată au întrebat-o pe maica, oare nu este târziu să fie astăzi înălţate biserici noi, la care ea a răspuns: – Deja eri era târziu. Însă Domnul a mai prelungit vremea pentru Rusia. Şi, în general, maica nu o dată zicea că Domnul poate amâna împlinirea proorociilor. 
Mult depinde de noi, credincioşii, de dispunerea noastră spre rugăciune, de pocăinţă, de nevoinţa pentru curăţirea noastră. 

Maica Nila vorbea despre necesitatea rugăciunii neîncetate oriunde te-ai afla – la serviciu, la odihnă, în mijloacele de transport. – 
În mâini – lucrul, iar pe buze rugăciunea. Mai întâi de toate – rugăciunea, fiiculiţelor! Despre importanţa rugăciunii ea spunea aşa: 
– Lumea se ţine cu rugăciunea. Dacă măcar pe o oră va înceta rugăciunea, şi lumea va mai înceta să existe. 
Şi mai ales este nevoie de rugăciunea de noapte, ea mai mult decât celelate îi este plăcută lui Dumnezeu.
 – Cea mai mare şi mai grea nevoinţă este a te ruga pentru oameni.
 Trebuie să fii răbdător, să te rogi, să te nevoieşti, fără a te lăsa influenţat de ceva, oricât ai fi certat şi bârfit. Există bârfire din stânga, de la cel viclean, dar există şi din dreapta – de la cei apropiaţi. Ambele sunt grele, dar sunt folositoare şi chiar necesare. 
Toate cele ce ni se trimit trebuie să le împlinim înaintea Ochiului lui Dumnezeu, cu gândul la Maica Domnului, cu inima spre Dumnezeu. Nu e nevoie de nevoinţă exterioară, ci, mai mult ca orice, de curăţirea inimii. 
Să nu-ţi permiţi nici un fel de viclenie, să fii deschis cu oamenii. Şi să nu-ţi închipui numic despre tine. 
Domnul trebuie să trăiască în noi.
 De aceea, Ierusalimul trebuie să fie în inima noastră, în interiorul nostru. Domnul nu ne-a lăsat poruncă să călătorim în Ţara Sfântă. Iată unde sunt la noi Ierusalimul şi Ţara Sfântă, – zicea maiaca, arătând spre inimă. 
 A venit la maica o tânără nevastă însărcinată, în a cărei familie era o situaţie dificilă. Maica a mângâiat-o, spunându-i că totul va fi bine, se va naşte un fiu, după care, pe neaşteptate, a binecuvântat-o să plece la Ierusalim. După cuvântul stareţei, femeia s-a aflat în Oraşul Sfânt în zilele Pascale, asistând şi la pogorârea Focului haric la Mormântul Domnului. După pelerinaj situaţia din familie s-a ameliorat şi ea a născut cu uşurinţă, precum i-a şi prezis maica. Cu multă durere vorbea maica despre femeile şi fetele care umblă în pantaloni: – Nu este permis femeilor să îmbrace haine bărbăteşti, şi bărbaţilor – femeieşti.  

Rusia se va înălţa şi va fi o ţară duhovnicească puternică. 
Maica spunea: – Unde este sfinţenie, acolo se bagă şi necuratul. 
‬Criza duhovnicească‭ ‬și economică‭ ‬în care ne aflăm se datorează apostaziei noastre de la tradiție‭ ‬și lipsei vieții ascetice‭ (‬post‭ ‬și rugaciune‭) 
Maica prezicea că vor veni timpuri, când pe creştini, ca şi în zilele revoluţiei din octombrie, îi vor întemniţa în închisori, rezervaţii şi îi vor îneca în mare. 
–Atunci când vor începe prigoanele asupra creştinilor, grăbiţi-vă să plecaţi în exil cu primul şuvoi, faceţi-vă luntre şi punte, dar să nu rămâneţi. Acei care vor pleca primii se vor mântui.
 Toate acestea le veţi vedea cu ochii voştri, generaţia voastră va întâlni venirea lui antihrist. Copilaşii mei, cât îmi este milă de voi,– plângea maica spunând acestea, dar neapărat adăuga,– totuşi, slavă Domnului pentru toate! \
Un preot i se mărturisi maicii: – Maică, eu sunt slab, mi-e frică de ziua venirii lui antihrist. – Nu te teme, vei ajunge până atunci, însă nu vei îndura greutăţi. 
Maica nu o dată vorbea despre viitoarele încercări, spunând că în vremurile instaurării lui antihrist oamenilor le vor fi aplicate torturi de care din veac nu s-a mai auzit. Însă maica descoperea aceea ce vedea cu ochii duhovniceşti, nu pentru a înspăimânta, ci pentru a întări în credinţă şi în nădejde în mila Domnului. 
Ea neîncetat spunea că Domnul nu-i va părăsi pe cei credincioşi Lui – şi-i va hrăni în vremea foamei, îi va mângâia în scârbe, îi va adăposti, îi va îngrădi în necazuri şi îi va ajuta cu vrednicie să treacă prin orice chinuri, prigoane şi munci. Amintindu-şi în aceste cazuri cuvintele psalmistului David: „Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele foametei se vor sătura” (Ps. 36, 19). – Toate îmi sunt cu putinţă întărindu-mă întru Domnul. Şi nu vă înspăimântaţi de nimic, copii, nu vă temeţi de ceea ce se va întâmpla sau se poate întâmpla, sau trebuie să se întâmple după proorociile oamenilor lui Dumnezeu. Domnul este mai puternic decât toţi şi decât toate. El ne va da ajutor în încercări, ne va da putere de a răbda şi ne va smeri la vremea cuvenită. Se cere doar să fim ascultători ai voii Sale sfinte. Rugaţi-o pe Apărătoarea noastră osârdnică şi Ea nu vă va lăsa. 
– Vai, ce se va întâmpla! Ce va fi cu Rusia şi cu noi toţi?! A repetat aceasta de câteva ori, apoi, liniştindu-se, a zis: – Nu, n-am să vă povestesc nimic, Domnul nu binecuvântează. Apoi, adresându-se către cei din chilie, adăugă: – Trebuie să aveţi grijă ca locuinţa să vă fie în apropierea bisericii, numai aşa vă veţi mântui. Când vă este greu acasă – fugiţi la biserică. Cu ochiul duhovnicesc maica vedea că generaţia actuală şi cea care o va urma vor avea de înfruntat mult mai grele încercări şi necazuri. Deseori ea povestea despre propria experienţă de supravieţuire în condiţiile foamei din lagăr, când nu exista nici cea mai mică rezervă de hrană: – Cât e de groaznic să înduri foamea, să nu dea Domnul să treceţi prin aceasta. În lagăr aproape că nu vedeam pâine. Când am ieşit la libertate mi se părea că niciodată nu mă voi mai sătura de pâine. Dar foametea va veni.
  Foamea va veni de aceea că pământul zace în paragină. Dacă aveţi un lot, fiecare colţişor al lui trebuie să fie prelucrat şi semănat şi pământul vă va ajuta să rezistaţi în vremea foamei. Sădiţi cartofi, legume pe toate parcelele care vi se vor oferi, creşteţi găini. Când va fi greu, veţi mânca cartofi cu castraveţi. 
– Rezervele nu vă vor salva, deoarece foametea nu va începe brusc. Din an în an va fi tot mai greu, recolta va scădea, tot mai puţin pământ va fi prelucrat. Toţi trebuie să se îngrijească să fie mai aproape de pământ, în oraşele mari viaţa va fi deosebit de grea. 
Foamea va fi atât de groaznică, încât oamenii vor da buzna prin case în căutare de ceva alimente. Vor sparge geamurile şi uşile, vor ucide oameni pentru hrană. Mulţi vor purta în mâini arme şi viaţa omului nu va mai avea nici o valoare. 
– La venirea lui antihrist se va lăsa aşa o foamete, încât se vor epuiza cerealele. Trebuie să pregătiţi flori de tei, urzică şi alte ierburi, să le uscaţi şi apoi să faceţi din ele ceai – această fiertură va fi de ajuns pentru hrană. 
 – Sosi-va timpul când chinezii vor năvăli aupra noastră şi tuturor le va veni foarte greu. Aceste cuvinte maica le-a repetat de două ori. 
Va fi război. Doamne, adolescenţii, de la paisprezece ani vor fi înarmaţi şi trimişi pe front. Acasă vor rămâne doar copiii şi bătrânii. Soldaţii vor umbla din casă în casă, îi vor înarma pe toţi şi-i vor goni la război. 
Vor domni jaful şi nelegiuirile celor înarmaţi şi pământul va fi împresurat cu cadavre. Copilaşii mei, cât de mult îmi este milă de voi! – de multe multe ori repeta maica. Dintre toţi sfinţii cel mai mult maica îl iubea pe sfântul apostol şi evanghelist Ioan Teologul. Ea spunea că sfântul iubeşte Rusia şi că el va veni la noi în vremurile lui antihrist. Unui fiu duhovnicesc maica i-a dat o astfel de rugăciune: „Doamne, fie voia Ta întru mine, păcătosul pe toate căile vieţii, ajută-mi să-Ţi rămân credincios Ţie până la sfârşit. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul. Sfinte apostole Ioane Teologul, fii îndrumătorul meu, fii mijlocitor şi rugător pentru mine înaintea Domnului şi a Preacuratei Sale Maici”. Din ’’Stareţii despre vremurile din urmă’’

Sursa: Din proorociile Schimonahiei Nila | Apărătorul Ortodox


Arsenie Papacioc ,,INTELEPCIUNE DUHOVNICEASCA,,


Adevaratii conducatori crestini ai Romaniei au sfintit pamantul acesta, iar cei ce urmeaza vor legaliza Sodoma si Gomora, spurcand pamantul si tara.




– Nu pot sa nu va intreb, parinte, si despre o alta tema care astazi este sustinuta cu destula autoritate chiar de catre sefi de state: homosexualitatea. 
Vi se pare ca trebuie ingaduita?

– Nuuu, nu ingaduim nici caderi mult mai usoare decat aceste sodo­mii! Dumnezeu le-a pedepsit cu foc, pe loc! (Fac 19, 24-25). 
Sunt pacate foarte mari! 
Se spune chiar ca pacatele astea urgenteaza Judecata de Apoi!

– Cum adica?

– Adica pacatele astea aduc mai curand Judecata. Sa se mai salveze ce se mai poate salva… ca se impatimesc foarte multi. 
Este cuvant de la Sfintii Parinti ca pacatul asta foarte grav, al sodomiei (homosexualitatea), aduce mai grabnic Judecata de Apoi… 
Acum suntem intr-o stare destul de avansata, Occidentul oficializeaza sodomia (casatoria intre persoanele de acelasi sex)!…


Va dati seama de ce-au batut catolicii in Ţara Romaneasca. 
Caci ei aici au batut, n-au batut la greci, n-au batut nici la rusi, au batut la ro­mâni! 

De ce la acest neam, de ce la aceasta fiinta româneasca! 
Pentru ca ei sunt falsi si doresc sa distruga ceea ce de fapt i-ar putea distruge pe ei: Adevarul. Iar Biserica Ortodoxa sustine Adevarul!

– Ce sansa dati ecumenismului, parinte? Adica suntem mai apropiati de catolicism decat de protestantism.

– Sa stiti ca sunt discutii istorice. Sunt discutii gratuite. Nu cred! Doar de complezenta, stiti, sa mai discutam, ca sa le lasi impresia ca ne vom uni. Dar e o mare greseala: nu se face nimic.Pentru ca de la Dumnezeu va veni si caderea romano-catolicismului. 

M-a intrebat cineva, ce parere am despre Papa… despre Ioan Paul al II-lea. I-am spus: este singurul Papa care a demascat romano-catolicismul cel mai mult. Pentru ca, uitati-va, umbla dupa prozelitism, lucru scarbos. 
Si unde? La români, care sunt crestini! 
Este evident ca vrea sa stapaneasca lumea! Practic, eu nici nu mai zic ca e Biserica, e un guvern cu numiri clericaliste! 

Nu accept nici un fel de colaborare ecumenica, nici un fel de inceput, ce sa mai vorbim despre sfarsit…Nu accept sa pastram legatura. Suntem ortodocsi, si o cirta, o iota, daca se cedeaza, s-a cedat tot, pentru ca Hristos vrea de la noi sa ramanem intregi. 

Dracul, in schimb, vrea sa-i dai o unghie si daca i-ai dat-o, asta inseamna ca nu mai esti stapanul intregului, ci esti doar o parte din intreg, pentru ca Adevarul nu se masoara cu metrul.

Ori cedezi mult, ori cedezi putin, e totuna, inseamna ca ai cedat tot.

Asta-i…, nu ne putem juca cu Adevarul, nu accept sa se schimbe ni­mic, nici o iota, nimic! 
Papii de ce au schimbat insemnarea cu semnul Sfintei Cruci, dogmele, canoanele, considerandu-se fara de nici o gre­seala dupa teoria lor, infailibili, prin ei insisi? 

Adevaratul crestin este un ascultator desavarsit fata de cele spuse de Hristos, iar Hristos este Ortodox, pentru ca Il cinsteste drept pe Tatal Sau(Ioan 8, 49). 
Ortodox inseamna a fi drept slavitor, drept cinstitor. Aceasta e parerea mea.

Nimeni nu isi doreste moartea, insa sunt situatii in viata cand e mai bine sa mori decat sa faci compromisuri. Iertati-ma, va rog, insa aici vreau sa il parafrazez pe George Cosbuc,„cu o moarte toti suntem datori,” dar nu-i totuna ortodox sa mori sau ecumenist vandut. 

Ce ecumenism? Suntem de peste 2000 de ani in Ortodoxie si acum ne-am trezit sa facem plocoane Papei de la Roma! Adevarul e mai presus de toate!

Fratii mei, acum eu nu va vorbesc ca un mare erou, ci ma rog lui Dumnezeu sa ma intareasca in lupta mea de a ramane ortodox. 

Dar in ceea ce ma priveste, eu asa gandesc, sub nici un chip nu am de gand sa cedez. Fereasca Dumnezeu! 

Adevarul ramane acolo unde n-ai cedat. Daca unul singur marturiseste Adevarul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravietui prin Adevar. 

Pentru ca, dragii mei, daca ar fi vorba sa comparam cele de aici cu cele ce urmeaza dupa viata aceasta, e ingrozitor sa te gandesti ca intri dincolo ca un tradator al Adevarului! 

Ajungi in vesnicia neagra! 

Nu poti sa renunti nici macar la o „unghie,” este „unghia” mea! Putem sa ne prezentam la Judecata cu ciuntiri, cum vine asta?!

 Eu sunt ortodox numai cu o mana, nu si cu cealalta?Doar nu o sa murim de mai multe ori, ci doar o singura data! O lupta n-are nici un sens, daca nu este spre o victorie sigura. 

De aceea trebuie gandita foarte bine strategia luptei. Cand pornesti un razboi, trebuie sa fii sigur de biruinta, iar Adevarul este cel care biruie intotdeauna”.


Parintele Arsenie Papacioc, “O clipa inima mi se facuse cer”, Editura Elena, Constanta, 2012