DESPRE RAUTATE, Dumnezeu Te Iubeste

Traim vremuri in care nebunia si pacatul au fost legiferate si sunt considerate virtuti. Dragostea, mila, bunatatea sunt pe cale de disparitie.

Peste tot, la televizor, internet auzi calomnii, injurii, judecati, cuvinte mizerabile de tot felul ce pervertesc mintea si sufletul, nestiind saracii crestini ca se fac partasi la acest pacat. 

E de ajuns sa vezi o scena erotica, si de o treci prin simturi, prin inima, ai si comis pacatul desfranarii. Nici nu trebuie sa fii intim cu vreo femeie, ca deja duhul rau al desfranarii a pervertit inima omului.

 Bietii copii ! Cei ce joaca diverse jocuri de crima, de ucideri...

Satana acum are putere mare peste tot, a intrat in casele oamenilor prin diverse metode : carti, filme, muzica, jocuri la calculator. 

Vremea de pe urma.

Si vom da socoteala pentru toate. Si grea, tare grea e pedeapsa. Lumea nu mai are timp de rugaciune. Ei au cariere. Insa Dumnezeu viata ne-a dat-o ca sa ne mantuim, nu sa facem averi  si cariere.

Cine il mai cauta azi pe Hristos ? 

E plina biserica de oameni, dar ei vin sa ceara ba una, ba alta. Dar Dumnezeu vrea de la noi sfintirea sufletului, asta vrea.

Lumea pleaca de buna voie la iad, diavolul este in vacanta.Atata pacat , iar dragostea a disparut. Mila si bunatatea au disparut. Unii cred ca daca ai dat un ban au  facut mila. Dar mila e altceva. Sa ingrijesti de bolnavi, de copiii saraci, sa fii alaturi de ei in necaz si suferinta, sa te rogi pentru ei, sa fii ca un parinte. Iar daca chiar n-ai bani, citeste un Acatist pentru ei, pomeneste-i la Sfintele Slujbe toate viata. Sa-ti planga sufletul pentru durerea si necazul lor. Asta inseamna dragostea fata de aproapele. 

Unii insa nici macar un ban nu dau. Si merg la Sfanta Biserica. Merg degeaba, caci unde dragoste nu e, nimic nu e. Dumnezeu vrea inima noastra schimbata. 

O inima schimbata, plina de dragoste, mila , compasiune pentru aproapele. O inima ce il cauta zi si noapte pe Hristos, ce plange dupa El cautandu-l. O inima ce tangeste dupa mantuire, luptand cu pacatul si patimile.

Mandria ucide. Dar tu, cel ce cauti sa arati bine, oare pentru ce o faci ? Oare nu cauti tu omule sa fii mandru, sa dai bine in ochii celorlalti ? Sa fii mai presus de altii, avand un post mai bun, o masina mai scumpa ? Oare tu, trufasule, crezi ca asa o sa te mantuiesti ? Hristos, insasi Dumnezeu, a fost ispitit de satana sa  se inchine lui, ca sa fie imparat peste tot pamantul. Ce iti spune tie aceasta pilda ? Oare Hristos, care invia mortii si putea transforma o materie in alta, a stat in palat aurit, batut in diamante ? Dar tu de ce te inchini lui satana cautand confort si viata dulce ? Crezi ca asa o sa te mantuiesti ? Oamenii sunt mai rai ca fariseii. Egoisti si fatarniti. Toti se cred buni, dar nimeni nu ridica un deget sa ajute pe altii. 

Satana, prin ignoranta si nestiinta a cucerit lumea. Nu ne mai pasa de nimic. Noua sa ne fie bine. Noi sa avem sanatate, sa fie frigiderul plin. E plin iadul cu astia. Dar vin la biserica, se spovedesc, unii chiar se impartasesc, dar au inima impietrita de pacate si patimi.

Asta e pierzare. Necunoasterea si indiferenta. Au televizoare scumpe, masini scumpe, insa nu ar cumpara doamne fereste carti sfinte sa le citeasca sa vada ce au zis Sfintii Parinti despre mantuire. 

Anume, sfintii parinti si nu alte persoane ce te sfatuiesc. Tu sa faci ce zic Sfintii Parinti, caci aia au zis cuvantul Domnului ! 

Duhul Sfant a grait prin ei. Intelegeti voi asta ? Cei ce alungau demoni si vindecau leprosii  ! Cei ce se hraneau doar cu darurile de Sus, nu cu hrana pamanteasca.

Parintele Vladimir

sursa http://www.optina.ru/

Nimic mai primejdios, decat a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. 

Aceste forme ale relei-vointe au infrant si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul [dupa aluatul] iudaic a intors-o impotriva lui Dumnezeu. 

Iata ce poate rautatea; sa stea impotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; impotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus,

 De aceea, rautatea, pentru ca nu se poate schimba in bucurie nicidecum, nu are iertare, ea este impotriva iertarii si a oricarei tamaduiri, dar are judecata.

 Rautatea a infrant pe Dumnezeul Iubirii, dar se va infrange de Dumnezeul Judecatii.

Iisus a tamaduit orbirea ochilor dar n-a putut tamadui orbirea rautatii. Orbirea rautatii nu are leac, dar are pedeapsa.

Rautatea e o osanda, o moarte anticipata, care chinuieste firea, dar nu e naturala, e o venetica in fire. 

Pe aceasta vrea Dumnezeu sa o izgoneasca din fire, cu ajutorul omului…: “Iata, eu va trimit pe voi ca pe niste miei in mijlocul lupilor”.

Firea perversa si firea curata, originara, stau laolalta in raportul in care se afla un miel care bea apa dintr-un rau, fata de lupul care se afla mai la deal si ii baga mielului vina ca-i tulbura apa, gasindu-si astfel motivul intemeiat (justificarea) sa-l manance. 

E absurditate multa si variata lipita de fire. Misiunea lui Iisus, data si mieilor, e descojirea firii de absurditate, de salbaticie, de caricatura existentei: demonicul.

Aceasta inseamna ca Iisus conteaza pe un miez originar necontaminat, existent in fire, care desi este comprimat, este capabil sa-si recastige dimensiunea paradisiaca; miezul capabil de Har. Precum ca acestea sunt asa ne stau marturie mieii lui Dumnezeu, sfintii in preajma carora se imblanzeau fiarele.

Oamenii vor strange asa de multe rele pe pamant, incat nu mai ramane istoriei alta solutie decat sfarsitul ei”.

(din: “PARINTELE ARSENIE BOCA, mare indrumator de suflete din secolul XX. O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de capete“, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002)