Film crestin ortodox ,,Insula,, Ostrov

 Un film despre un monah rus ce ne invata ce este adevarata pocainta

Un film despre pocăinţă – aşa cum a trăit-o un monah ortodox rus marcat de experienţa sa din timpul celui de-al doilea război mondial – a reuşit să câştige şase premii ale cinematografiei ruse în cadrul ceremoniei Zolotoi Orvol sau Golden Eagle din 27 ian.2007, incluzând „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” precum şi „Cel mai bun actor”.

Rolul principal este interpretat de către Pyotr Mamonov, fost star rock al erei sovietice, în prezent un devotat trăitor al ortodoxiei, într-un sat izolat din Rusia.
Filmul este regizat de Pavel Lungin, un renumit regizor rus, devenit faimos cu filmul “Taxi Blues”, un film al erei perestroika.

În cuvântul său, Mamonov condamnă propria-i popularitate ca fiind idolatrie şi face un apel către oprirea avorturilor.

Filmul “Ostrov”, structurat ca o parabolă, ne prezintă povestea Părintelui Anatolie, un călugăr rus căutând iertarea lui Dumnezeu pentru uciderea camaradului său, din ordinul unui ofiţer nazist, pentru a-şi salva propria viaţă. Acţiunea se derulează în anii ’70, într-o mănăstire izolată situată pe o insulă din nordul Rusiei, perioadă în care Biserica Rusă se afla încă în prigoana comunistă.

“Ostrov”, filmul de închidere al festivalului Filmului veneţian în anul 2006, înregistrează cea mai mare audienţă pe ecranele ruseşti, fiind de asemenea difuzat de către televiziunea naţională pe data de 07.01.2007, sărbătoarea Crăciunului în Rusia.Sondajele de audienţă îl plasează pe locul doi după cuvântul de anul nou al preşedintelui Putin.
Regizorul Lungin spune despre filmul său: “Noi am încercat să transmitem mesajul că există un Dumnezeu, că nu suntem singuri pe pământ”.

Noul film al lui Pavel Lungin, “Ostrov”, avându-l în distribuţie pe Petr Mamonov un “sfânt monah” a obţinut un succes fenomenal în Rusia, fiind nominalizat la toate categorile festivalului de film Golden Eagle, instituit de Nikita Mihalkov.
Filmul, apreciat de către intelectuali şi de către cler deopotrivă, a fost difuzat şi în SUA în cadrul săptămânii filmului rusesc.

Canalul de ştiri NTV comentează:
“filmul Ostrov a fost prezentat pentru prima dată în Voronezh şi Borisoglebsk fără locuri libere… O zi înaintea premierei, Mitropolitul de Voronezh a recomandat ca filmul să fie prezentat după programul slujbelor din cele 40 de biserici ale oraşului. Parohiile au fost surprinse – niciodată un film nu a fost prezentat în biserici…Părintele Andrei, secretarul eparhiei comentează: “mitropolitul a vizionat filmul şi îl recomandăm clerului şi enoriaşilor”...Premiera a început cu o rugăciune… Înaintea căreia toţi spectatorii s-au închinat…
Petr Mamonov, actorul principal “Pentru mine aceasta înseamnă că biserica este vie”. Clerul prezent i-a mulţumit lui Mamonov, observând că a reuşit să transpună viaţa de călugăr cât se poate de real. Mamonov menţionează că nu a învăţat rugăciunile, ci s-a rugat din adâncul inimii. “Lupta cu păcatul îmi este foarte familiară”.

sursa www.cuvantul-ortodox.ro


 ,,Ce vrea Dumnezeu de la noi ? Pocainta adevarata pentru curatirea  faradelegilor, schimbarea vietii noastre si dobandirea Harului- poarta catre Cer.

Sunt atat de putini oameni care il cauta cu adevarat pe Dumnezeu, de ai putea sa-i numeri pe degete...
Oare are nevoie Domnul de prezenta noastra la biserica daca noi nu dorim a dobandi Harul ? Sfantul Serafim de Sarov scrie in cartea sa ,, Scopul vietii crestine ,, : fara de Har mantuire nu exista.

Pocainta adevarata, smerenia, trairea vietii crestine dupa poruncile Sfintei Scripturi, iubirea , iertarea si mila fata de aproapele- acestea ne conduc pe calea cea adevarata a dobandirii Harului Domnului.,,
Citirea cartilor Sfintilor Parinti in care Domnul ne indica cararile Sale spre a dobandi mantuirea- sunt necesare si absolut trebuincioase.  Prin aceste carti ale Sfintilor Parinti Domnul ne vorbeste cum de fapt se obtine mantuirea. Deci, sa nu lipseasca aceste carti din raftul nostru. Citim si le punem in practica, prin schimbarea vietii noastre.

maica Filofteia

Sfântul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii și iadul smereniei (P...

Sfantul Siluan Athonitul - Despre ganduri si inselare

Este necesar sa luam aminte la doua ganduri si sa ne temem de ele. Unul ne spune: "Esti un sfant!", altul: "Nu te vei mantui!" Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul si nu este adevar in ele. Trebuie sa cugetam la aceste cuvinte: "Sunt un mare pacatos, dar Domnul e milostiv, El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele". Crede aceasta si-ti va fi asa: Domnul te va ierta. Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale, chiar daca te-ai nevoi mult. Nu pentru nevointele noastre, ci in dar, pentru bunatatea Sa, se milostiveste de noi Domnul. Domnul vrea ca sufletul sa fie smerit si sa ierte tuturor cu iubire; atunci si Domnul il va ierta cu bucurie. Domnul ii iubeste pe toti, si noi trebuie sa-L imitam si sa-i iubim si noi pe toti; si daca nu putem, sa o cerem, si Domnul nu va zabovi sa ne ajute cu harul Sau.
Inca fiind frate sub ascultare am cunoscut iubirea lui Dumnezeu; si ea e de nedescris. Sufletul simte ca este cu Dumnezeu si in Dumnezeu, si duhul se bucura de Domnul, chiar daca trupul este istovit de harul lui Dumnezeu. Dar acest har poate fi pierdut chiar si numai pentru un singur gand rau. Impreuna cu gandurile rele patrunde in noi puterea vrajmasului, si atunci sufletul se intuneca si gandurile rele il chinuie; omul simte atunci pierzania lui si vede ca, fara harul lui Dumnezeu, el este pamant pacatos si neputincios. Sufletul care a cunoscut pe Domnul invata printr-o indelungata experienta ca, daca traieste dupa poruncile Lui, atunci, chiar daca nu mult, va simti in el harul si va avea indrazneala in rugaciune; dar daca pacatuieste printr-un singur gand si nu se pocaieste, harul se scarbeste, si atunci sufletul tanjeste si plange inaintea lui Dumnezeu. Astfel, intreaga viata sufletul si-o petrece in lupta cu gandurile. Tu insa nu slabi in lupta, pentru ca Domnul iubeste pe cel ce lupta cu barbatie.
Gandurile rele hartuiesc sufletul mandru si, cat timp nu se smereste, el nu va cunoaste odihna de la ele. Cand gandurile navalesc asupra ta, striga catre Dumnezeu ca Adam: "Doamne, Facatorul si Ziditorul meu, Tu vezi ca sufletul meu e chinuit de ganduri rele... Miluieste-ma!" Si cand stai inaintea fetei Stapanului, adu-ti aminte cu tarie ca El asculta toate cererile tale si, daca iti sunt de folos, le implineste.
A venit un nor, a ascuns soarele si s-a facut intuneric. Tot asa, pentru un singur gand de mandrie, sufletul pierde harul si il napadeste intunericul. Dar, tot asa, si numai pentru un singur gand de smerenie harul vine din nou. Am facut aceasta experienta pe mine insumi.
Sa stii ca daca mintea ta inclina spre a-i urmari pe oameni pentru a vedea cum traiesc, acesta e un semn de mandrie.

Ia seama la tine insuti. Cerceteaza-te pe tine insuti si vezi: cum se inalta sufletul deasupra fratelui tau, cum pentru aceasta si vine un gand rau care nu place lui Dumnezeu si prin aceasta sufletul se smereste. Daca nu se smereste, atunci vine o ispita mica. Daca iarasi nu se smereste, incepe lupta curviei. Si daca tot nu se smereste, cade intr-un pacat mic. Si daca nici atunci nu se smereste, va veni un pacat mare. Si asa va pacatui pana ce se va smeri. Dar de cum sufletul se va pocai, Domnul Cel Milostiv va da sufletului pace si strapungere (a inimii), si atunci tot raul va trece si toate gandurile se vor departa. Tine insa si pe mai departe smerenia din toate puterile, ca sa nu cazi din nou in pacat. Cand vede ca sufletul nu s-a intarit inca in smerenie, Domnul ii retrage harul. Dar tu nu-ti pierde curajul pentru aceasta: harul este in tine, dar ascuns. Obisnuieste-te sa tai gandurile de indata ce se ivesc. Daca insa uiti si nu le departezi de indata, atunci adu pocainta. Sileste-te ca aceasta sa ajunga o obisnuinta. Sufletul are obisnuinte: cum s-a obisnuit, asa va lucra apoi toata viata.
Omul bun are ganduri bune, omul rau are ganduri rele; dar fiecare trebuie sa invete sa lupte cu gandurile si din rele sa le faca bune. Acesta e semnul unui suflet experimentat. Vei intreba, poate: Cum se face aceasta? In chipul urmator: Asa cum omul viu simte cand ii este frig sau cald, asa si cel ce a cunoscut din experienta pe Duhul Sfant simte cand in sufletul lui este harul si cand se apropie duhurile rele.
Domnul da sufletului intelegere sa cunoasca venirea Lui, sa-L iubeasca si sa faca voia Lui. Tot asa, sufletul cunoaste si gandurile care vin de la vrajmasul nu dupa infatisarea lor din afara, ci dupa lucrarea lor asupra sufletului. Aceasta se cunoaste prin experienta; dar pe cel ce n-are experienta vrajmasii il amagesc usor.
Vrajmasii au cazut din mandrie si, ca sa ne atraga si pe noi, ne aduc ganduri de lauda. Si daca sufletul primeste laudele, harul il paraseste pana cand sufletul se va smeri. Si asa, toata viata sa invata omul smerenia lui Hristos si, pana cand nu o va fi invatat, sufletul nu cunoaste odihna de la ganduri si nu se poate ruga cu mintea curata.

Cine vrea rugaciunea curata nu trebuie nicicum sa cunoasca stirile din gazete, nu trebuie sa citeasca carti rele nici, impins de curiozitate, sa caute sa stie ceva despre viata altora. Toate acestea aduc in minte ganduri necurate, si atunci cand omul vrea sa le descurce si lamureasca, ele se incurca din ce in ce mai mult si chinuie sufletul. Cand sufletul invata iubirea de la Domnul, atunci ii este mila de intreaga lume, de fiecare faptura a lui Dumnezeu si se roaga ca toti oamenii sa se pocaiasca si sa primeasca harul Duhului Sfant. Dar daca sufletul pierde harul, atunci iubirea il paraseste, fiindca fara har e cu neputinta a iubi pe vrajmasi si atunci se ivesc gandurile rele din inima, dupa cum zice Domnul (Mt 15,19; Mc 7,21-22). E bine sa stii ca daca te chinuie gandurile rele, aceasta inseamna ca nu esti smerit. Domnul a zis: "invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre" (Mt 11,29).

Fara smerenia lui Hristos sufletul nu va afla niciodata odihna in Dumnezeu, ci va fi totdeauna razboit de felurite ganduri care nu-l lasa sa vada pe Dumnezeu. Fericit cel care s-a smerit pe sine insusi, pentru ca a aflat odihna desavarsita in Dumnezeu. in fiecare zi cer de la Domnul smerenia, pentru ca sufletul meu a invatat prin Duhul Sfant ce este smerenia lui Hristos si de ce insetez sa o am. O, smerenia lui Hristos! Cine te-a gustat, acela se avanta spre Dumnezeu nesaturat ziua si noaptea. Cat sunt de neputincios! Scriu putin si sunt deja istovit si trupul meu cauta odihna. Si Domnul a cunoscut pe pamant in trup neputinta omeneasca si, istovit de drum, s-a urcat intr-o corabie la vreme de furtuna si dormea; dar cand ucenicii L-au trezit, a poruncit marii si vantului sa se potoleasca si s-a facut liniste mare.

Tot asa si in sufletul nostru, cand chemam sfantul Nume al Domnului, se face mare pace. O, Doamne, da-ne sa Te laudam pana la suflarea cea mai de pe urma. Omul cade in inselare fie din lipsa de experienta, fie din mandrie. Daca e din lipsa de experienta, Domnul ne va tamadui degraba; dar daca e din mandrie, atunci sufletul va suferi multa vreme pana cand se va fi invatat smerenia, si abia atunci il va tamadui Domnul. Cadem in amagire cand credem ca suntem mai destepti si mai experimentati decat altii si chiar decat duhovnicul nostru. Si eu am gandit asa din lipsa de experienta si am suferit pentru aceasta si sunt foarte multumitor lui Dumnezeu ca prin aceasta m-a smerit si m-a povatuit si nu m-a lipsit de mila Sa. Si acum gandesc ca, daca nu te marturisesti duhovnicului, e cu neputinta sa scapi de inselare, si pentru aceasta s-a dat de la Domnul duhovnicilor puterea de a lega si dezlega. Daca vezi o lumina inauntrul sau in afara ta, nu te in-crede in ea, daca impreuna cu lumina nu simti in tine zdrobire (de inima) pentru Dumnezeu, nici iubire pentru aproa-pele; dar nici nu te teme, ci smereste-te si lumina va pieri. Daca vezi vreo vedenie sau un chip sau ai un vis nu te increde in aceasta, pentru ca daca este de la Dumnezeu, Domnul te va face sa intelegi aceasta. Daca n-a cunoscut dupa gust pe Duhul Sfant, sufletul nu poate intelege de unde anume vine vedenia. Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata amestecata cu slava desarta si dupa aceasta se recunoaste inselarea.
Parintii zic ca daca o vedenie e pricinuita de vrajmasul, sufletul simte tulburare. Dar numai sufletul smerit si care nu se socoteste pe sine vrednic de vedenii simte tulburare sau frica la lucrarea vrajmasilor; iar omul mandru si cazut in slava desarta nu poate incerca nici frica, nici tulburare, fiindca el vrea sa aiba vedenii si se socoteste pe sine vrednic de aceasta si de aceea vrajmasul il inseala usor.
Lucrurile ceresti se cunosc prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte: dar cine vrea sa cunoasca pe Dumnezeu cu mintea lui din stiinta, acela e in inselare, pentru ca Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfant. Daca vezi cu mintea demoni, smereste-te si sileste-te sa nu-i vezi si mergi degraba la duhovnicul sau "batranul" ("staretul") caruia ai fost incredintat. Spune totul duhovnicului si atunci Domnul te va milui si vei scapa de inselare. Dar daca crezi ca stii mai multe in privinta vietii duhovnicesti decat duhovnicul tau si daca la marturisire (spovedanie) nu-i spui ce ti s-a intamplat, atunci pentru mandria aceasta va fi ingaduit unei inselari sa puna stapanire pe tine spre povatuire. Cu vrajmasii trebuie sa luptam prin smerenie. Cand vezi ca se lupta alta minte cu mintea ta, smereste-te si lupta va inceta. Daca ti se intampla sa vezi demoni, nu te inspaimanta, ci smereste-te, si demonii vor pieri; dar daca te stapaneste frica, nu scapi de o nenorocire. Fii curajos. Adu-ti aminte ca Domnul te priveste sa vada daca-ti pui nadejdea in El.
Daca ti se intampla sa cazi in inselare si vrei sa te izbavesti de ea, nu deznadajdui, pentru ca Domnul iubeste pe oameni si-ti va da indreptare si vei avea odihna de la gandurile pe care le aduc vrajmasii. Dar pentru ca sufletul sa afle odihna de la demoni, trebuie sa se smereasca si sa zica: "Sunt mai rau decat toti oamenii, mai rau decat orice dobitoc sau fiara salbatica" si indata sa se marturiseasca (spovedeasca) cinstit preotului si atunci demonii vor fi izgoniti.
Asa cum oamenii intra si ies dintr-o casa, asa si gandurile iscate de demoni vin si iarasi pleaca daca nu le primesti. Daca gandul iti spune: "Fura!" si tu-l asculti, ai dat prin aceasta demonului o putere asupra ta. Daca gandul iti spune: "Mananca mult!" pana la ghiftuiala si tu vei manca mult, demonul a luat din nou putere asupra ta. Si asa, daca gandul fiecarei patimi te va stapani, vei ajunge un barlog de demoni. Dar daca intelegi sa te pocaiesti cum se cuvine, vor tremura si vor fi siliti sa plece.
Cand plangem pentru pacate si smerim sufletul nostru, atunci n-avem vedenii si sufletul nostru nu le doreste, dar cand parasim plansul si smerenia, atunci putem fi atrasi de ele. Multa vreme n-am stiut de ce trebuie sa ma intristez, de vreme ce Domnul mi-a iertat pacatele. Si am cunoscut ca cine nu are intristare nu poate sta in smerenie, pentru ca duhurile rele ne insufla mandrie, iar Domnul invata blandetea, smerenia si iubirea, prin care sufletul afla odihna.
In lupta noastra trebuie sa fim curajosi. Domnul a zis Prorocului Ieremia: "Du-te, vesteste si fii curajos, iar Eu iti voi porunci" (cf. Ir 1, 17). Domnul iubeste sufletul curajos si intelept, iar daca in noi nu este nici una, nici alta, trebuie sa le cerem de la Domnul si sa ascultam de duhovnici: in ei viaza harul Duhului Sfant. indeosebi omul a carui minte e stricata de lucrarea demonilor nu trebuie sa se increada in sine insusi si in ei, ci sa asculte de duhovnic.

Nenorocirea sufleteasca ne vine de la mandrie, iar cea trupeasca este adeseori ingaduita de Dumnezeu dupa iubirea Lui pentru noi, cum a fost cu mult-incercatul Iov. A recunoaste in tine insuti mandria e lucru foarte chinuitor. Dar iata semnele ei: daca te napadesc vrajmasii (demonii) sau te chinuie gandurile rele, aceasta inseamna ca in tine nu e smerenie, si de aceea, chiar daca n-ai inteles mandria ta, smereste-te.

Sfantul Siluan Athonitul

sursa  http://sfantulioancelnou.ro/carti/Sfantul_Siluan/Intre_iadul_deznadejdii_si_iadul_smereniei1.htm

Rugaciunea de dimineata - rugaciunile diminetii - rugaciune de dimineata

RUGĂCIUNILE DIMINEŢII 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin. Apoi:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh; şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte-ne de păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă..., Şi acum...

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin. (Aceste rugăciuni, numite „rugăciunile începătoare”, se vor pune la începutul fiecărui moment de rugăciune, indiferent de timpul zilei. În perioada de la Paşti până la Înălţarea Domnului, în loc de „Împărate Ceresc” se spune „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le” – de 3 ori; iar de la Înălţare până la Pogorârea Sfântului Duh, se trece direct la „Sfinte Dumnezeule…”. În restul anului, „rugăciunile începătoare” se rostesc aşa cum apar ele mai sus.) Apoi aceste tropare: Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, şi a îngerilor cântare strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide, ca să Te laud pe Tine, Preasfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi; deci cu frică să strigăm : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Doamne miluieşte (de 12 ori), apoi rugăciunea aceasta: Din somn sculându-mă, îţi mulţumesc Ţie, Preasfântă Treime, că pentru multa Ta bunătate şi îndelunga-răbdare nu Te-ai mâniat pe mine leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut împreună cu fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei; şi în nesimţirea somnului zăcând eu, m-ai ridicat, ca dis-de-dimineaţă să slăvesc puterea Ta. Deci, acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca să învăţ cuvintele Tale, să înţeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ţi cânt în mărturisirea inimii şi să laud preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Apoi: Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).

Apoi îndată: Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Spalămă cu totul de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea; Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât îndreptăţit eşti întru cuvintele Tale şi la Judecată vei fi biruitor. Iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea; Tu însă adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropimă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei nelegiuiţi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va slăvi dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Căci jertfă de ai fi voit, Ţi-aş fi dat, dar nici arderile-de-tot nu le binevoieşti. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este duhul zdrobit; inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Simbolul credinţei (Crezul) Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om; Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat; Şi a înviat a treia zi după Scripturi; Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi iarăşi va să vină, cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică; Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor; Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare: Doamne, curăţeşte-mă pe mine păcătosul, că niciodată nam făcut bine înaintea Ta, dar izbăveşte-mă de cel viclean şi fă să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică şi să laud preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Macarie cel Mare: Din somn sculându-mă, cântare aduc Ţie, Mântuitorule, şi înaintea Ta căzând, strig: nu mă lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă miluieşte, Cel ce Te-ai răstignit de voie, şi pe mine, cel ce zac în lene, degrab mă scoală şi mă mântuieşte, ca să stau înaintea Ta în rugăciuni; iar după somnul nopţii să-mi luminezi ziua fără de păcat, Hristoase Doamne, şi mă mântuieşte. Rugăciunea a treia, a Sfântului Macarie cel Mare: Sculându-mă din somn, către Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, scap şi spre lucrurile Tale mă nevoiesc. Mă rog Ţie, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea şi în tot lucrul. Izbăveşte-mă de toate lucrurile rele ale lumii şi de sporirea diavolească, mântuieşte-mă şi mă du întru Împărăţia Ta cea veşnică. Că Tu eşti Făcătorul meu şi Purtătorul de grijă şi Dătătorul a tot binele şi în Tine este toată nădejdea mea şi Ţie slavă înalţ, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

citeste continuarea aici   http://www.teologie.net/data/pdf/PP-carte-rugaciuni.pdf