Când posteşti de bună-voie şi ai "harul lui Dumnezeu", postul ţi se pare uşor.
Îl ţii o zi, două, trei, patru, nouă şi chiar un post întreg. Când nu ai harul lui Dumnezeu, pe lângă faptul că te abţii de la mâncare, Dumnezeu îngădiue şi satana lucrează, că simţurile tale să adulmece o foame nebună (un fel de zbucium al stomacului) un fel de lipsă de voinţă la înfrânare.
Adică iubirea de sine, atât de mult se aprinde patima în om, încât starea de flămânzire devine de nestăpânit. Hristos n-a avut imaginaţie! Pentru asta n-a putut fi învins de satana.
Nu i-a putut pătrunde în gânduri niciodată, pentru că Hristos spunea aşa „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10, 30). Deci , nimeni nu pătrunde taina lui Dumnezeu, niciodată! Şi cum încearcă diavolul să-L ispitească pe Iisus? Provocându-L!
"Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se ispititorul a zis: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El răspunzând a zis: Scris este: Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu."(Matei 4-1,11)
Deci noi putem învia şi prin "Cuvânt" Aflăm de la Sfântul Marcu:“Talita kumi – Copila, ţie îţi zic, scoală-te!”Şi a înviat copila. Tot Marcu spune că s-a dat jos şi umbla prin încăpere. Iar Luca spune că a zis: “Daţi-i să mănânce” – adică viaţa.
Deci noi putem învia şi prin "Cuvânt" Aflăm de la Sfântul Marcu:“Talita kumi – Copila, ţie îţi zic, scoală-te!”Şi a înviat copila. Tot Marcu spune că s-a dat jos şi umbla prin încăpere. Iar Luca spune că a zis: “Daţi-i să mănânce” – adică viaţa.
Şi parcă simţi aievea acest adevăr: Spune Psalmistul: “Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit” (Ps. 118, 73). Mâinile Tale, adică ale Tatălui – Fiul şi Duhul Sfânt. I-a strigat pe cei care muriseră ca şi cum aceştia îl auzeau:“Lazăre, vino afară!“ Iar alt exemplu este învierea fiului văduvei din Nain: "Tinere, ţie îţi zic, scoală-te."
Trebuie să stabilim exact ce este imaginaţia şi să cercetăm "caracterul" şi mobilurile ei. Sfântul Ioan Scărarul defineşte închipuirea precum urmează: "închipuirea este amăgirea ochilor în gândirea adormită; închipuirea este extazul minţii, al trupului în stare de veghe, închipuirea este contemplaţia neîntemeiată". Trebuie să facem o distincţie clară. Un lucru este imaginarul şi altul închipuirea. Imaginarul este potenţa naturală a sufletului în timp ce închipuirea este activarea imaginarului. Imaginarul este între minte şi simţire.
Trebuie să stabilim exact ce este imaginaţia şi să cercetăm "caracterul" şi mobilurile ei. Sfântul Ioan Scărarul defineşte închipuirea precum urmează: "închipuirea este amăgirea ochilor în gândirea adormită; închipuirea este extazul minţii, al trupului în stare de veghe, închipuirea este contemplaţia neîntemeiată". Trebuie să facem o distincţie clară. Un lucru este imaginarul şi altul închipuirea. Imaginarul este potenţa naturală a sufletului în timp ce închipuirea este activarea imaginarului. Imaginarul este între minte şi simţire.
Nu este nici lucrarea curată a minţii, dar nici lucrarea simţurilor. Sfântul Grigorie Palama scrie: "Iar acest imaginar al sufletului, în fiinţa raţionala, devine graniţa minţii şi a simţirii".
“Să nu-l crezi niciodată pe diavol, nici chiar când te îndeamnă la un lucru folositor; pentru că el începe cu nevoia şi sfârşeşte cu răul. Să nu faci voia dracilor, nici de foame nici de altă lipsă, ci aleargă la Dumnezeu”.
Pocăinţa Împăratului Manase
Acesta a făcut atâtea păcate înaintea lui Dumnezeu cum nu a mai făcut nimeni. Timp de 52 de ani a făcut cu sila un popor întreg să se închine la diavoli, silindu-l să se lepede de Dumnezeu. Iar pe cei ce nu voiau îi omora cu cele mai crâncene chinuri. Dar, Dumnezeu, l-a adus pe Manase la pocăinţa prin judecăţile Sale. Cum? A trimis Dumnezeu pe împăratului Asud cu mare oştire şi au robit Ierusalimul, luând pe împăratul Manase rob. L-au legat şi l-au pus într-o cuşcă în care nu putea sta în picioare. Era legat ca un belciug, cu capul la picioare, cu doua lanţuri de aramă. Şi l-au băgat în cuşca aceea, în care nu putea să ridice capul, decât să stea numai aşa, legat în formă de belciug rotund. Împăratul a crezut că va trăi o săptămână sau câteva zile şi îi dădea mâncare de două ori pe săptămână, numai pâine de tărâţe şi apă. Şi a trăit împăratul în acea cuşcă, legat cu lanţuri, nu o săptămână, nu o lună, nu zece luni, ci treisprezece ani şi.. rămăsese numai pielea şi oasele. Atunci el şi-a adus aminte de Dumnezeu şi a zis: " M-a adus Dumnezeu în acest chin şi canon, pentru că L-am mâniat şi m-am întors de la El!" Dacă m-a ţinut Dumnezeu cu zile până acum, oare ce vrea El de la mine? "
“Să nu-l crezi niciodată pe diavol, nici chiar când te îndeamnă la un lucru folositor; pentru că el începe cu nevoia şi sfârşeşte cu răul. Să nu faci voia dracilor, nici de foame nici de altă lipsă, ci aleargă la Dumnezeu”.
Pocăinţa Împăratului Manase
Acesta a făcut atâtea păcate înaintea lui Dumnezeu cum nu a mai făcut nimeni. Timp de 52 de ani a făcut cu sila un popor întreg să se închine la diavoli, silindu-l să se lepede de Dumnezeu. Iar pe cei ce nu voiau îi omora cu cele mai crâncene chinuri. Dar, Dumnezeu, l-a adus pe Manase la pocăinţa prin judecăţile Sale. Cum? A trimis Dumnezeu pe împăratului Asud cu mare oştire şi au robit Ierusalimul, luând pe împăratul Manase rob. L-au legat şi l-au pus într-o cuşcă în care nu putea sta în picioare. Era legat ca un belciug, cu capul la picioare, cu doua lanţuri de aramă. Şi l-au băgat în cuşca aceea, în care nu putea să ridice capul, decât să stea numai aşa, legat în formă de belciug rotund. Împăratul a crezut că va trăi o săptămână sau câteva zile şi îi dădea mâncare de două ori pe săptămână, numai pâine de tărâţe şi apă. Şi a trăit împăratul în acea cuşcă, legat cu lanţuri, nu o săptămână, nu o lună, nu zece luni, ci treisprezece ani şi.. rămăsese numai pielea şi oasele. Atunci el şi-a adus aminte de Dumnezeu şi a zis: " M-a adus Dumnezeu în acest chin şi canon, pentru că L-am mâniat şi m-am întors de la El!" Dacă m-a ţinut Dumnezeu cu zile până acum, oare ce vrea El de la mine? "
Atunci, din adâncul inimii, a început să suspine, să verse lacrimi şi cu văpaie de foc se ruga lui Dumnezeu :
"Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.
"Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.
Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!"(Rugăciunea regelui Manase Cap1, 10-15). Aşa rugându-se el din adâncul inimii lui şi vărsând şiroaie de lacrimi cu durere mare în acel chin în care era, Dumnezeu şi-a adus aminte de dânsul şi a dat în gând acelui împărat, pe nume Asud, să-i dezlege acele lanţuri şi să-l scoată din cuşca, din acea carcera. " Şi nu numai că s-a ridicat şi s-a făcut sănătos, dar împăratul Babilonului a spus : " Dumnezeul lui, Căruia se închină, l-a iertat pentru aşa de mare pocăinţă". Aţi văzut înţelepciunea lui Dumnezeu? Aţi auzit ce face Dumnezeu ? Dintr-un împărat păgân, ale cărui păcate covârşiseră stelele cerului şi nisipul mării, a făcut iarăşi împărat şi sfânt, pentru că s-a pocăit din adâncul inimii, a vărsat lacrimi de foc şi a fost chinuit atâţia ani, cu atâta post şi cu atâta chinuire şi durere!
Predica Parintele Calistrat