Ce e suferinţa mea pe lângă a Sa?
Un turist care închiriase o cameră de vară la o ţărancă de munte o întrebă pe femeie: `Se poate merge aici undeva la Liturghie?`. `Bineînţeles, răspunse ea. Există în apropiere o bisericuţă. Şi eu mă duc acolo`.
Şi în odaia ei simplă, dar frumoasă, se înfiripă o discuţie.
Pe un perete al camerei se aflau multe fotografii cu diferite personaje, mai tinere şi mai în vârstă.
`Acesta-i bărbatul meu, răspunse munteanca la întrebarea oaspetelui ei. A murit în timp ce tăia lemne. Aceştia sunt cei doi feciori ai mei. Au căzut la datorie în război. Şi asta e fiica mea. A murit de cancer`.
Aşa de multă nefericire!
Cum de se poate suporta aşa ceva?`, întrebă turistul. Femeia răspunse. `În acest caz nu mai ajută la nimic mângâierea ce vine de jos; ea trebuie să vină de sus.
La primul caz de deces eşti îndurerat, dar dacă creşte numărul deceselor, atunci muţeşti`.
`Da, se poate înţelege`, se gândi musafirul.
`Dar asta nu e bun la nimic, spuse munteanca. Mai întâi l-am luat de rău pe bunul Dumnezeu pentru că mi-a chemat la Sine familia.
Cum de se poate suporta aşa ceva?`, întrebă turistul. Femeia răspunse. `În acest caz nu mai ajută la nimic mângâierea ce vine de jos; ea trebuie să vină de sus.
La primul caz de deces eşti îndurerat, dar dacă creşte numărul deceselor, atunci muţeşti`.
`Da, se poate înţelege`, se gândi musafirul.
`Dar asta nu e bun la nimic, spuse munteanca. Mai întâi l-am luat de rău pe bunul Dumnezeu pentru că mi-a chemat la Sine familia.
M-am plâns, dar nu am obţinut nicio mângâiere.
Căci în final i s-a dat înapoi familia. Atunci nici n-am mai mers la biserică.
Până într-o vară când un oaspete mi-a dăruit acest crucifix pe care-l vedeţi atârnat pe perete, aici în colţ.
Am zăbovit în faţa lui ore-n şir, luni de zile de iarnă, când nu aveam niciun musafir, iar eu aveam timp să meditez.
Căci în final i s-a dat înapoi familia. Atunci nici n-am mai mers la biserică.
Până într-o vară când un oaspete mi-a dăruit acest crucifix pe care-l vedeţi atârnat pe perete, aici în colţ.
Am zăbovit în faţa lui ore-n şir, luni de zile de iarnă, când nu aveam niciun musafir, iar eu aveam timp să meditez.
Da, Hristos a suferit mai mult decât mine.
Ce e suferinţa mea pe lângă a Sa?
Şi aici mi-am găsit putere să trăiesc şi să las să mi se ia ceea ce Domnul mi-a dat`.
*****
Ce e suferinţa mea pe lângă a Sa?
Şi aici mi-am găsit putere să trăiesc şi să las să mi se ia ceea ce Domnul mi-a dat`.
*****
Ispita - Pilda
"Sunt în regulă. Mămica ştie că mă poate lăsa singurică acasă. Tocmai a mers la cumpărături. Ştie că rămân la măsuţa mea şi-mi fac temele: 3 x 4 = 12; 4 x 3 = 12; 2 x 5 + 2 = 12. Dar hai să mă ridic un pic. Nu-i bine să şezi tot timpul fără să te mişti. Da, doar nu fac nimic rău.
Vreau să mă ridic şi să mă duc la fereastră.
Doisprezece este o cifră frumoasă. S-ar putea scrie un caiet întreg cu cifra doisprezece.
Dar acum să mă plimb puţin prin casă. Ăsta nu-i niciun rău. Mulţi gândesc mai bine în timp ce merg. Şi nu mă gândesc la nimic altceva decât la cifra doisprezece: 2 x 6 = 12.
Merg puţin prin casă. Vreau să văd dacă a observat ceva. Dacă portofelul mai este în sertarul din bucătărie, atunci n-a observat nimic. Dar nu voi lua nimic. Nu, m-am schimbat total, nu voi lua nimic. Astăzi nu, absolut deloc. Portofelul este în sertar. Nu-l deschid, ci mă aşez din nou la măsuţă şi scriu: 2 x 6 = 12. Dar să-l deschid.
Doisprezece este o cifră frumoasă. S-ar putea scrie un caiet întreg cu cifra doisprezece.
Dar acum să mă plimb puţin prin casă. Ăsta nu-i niciun rău. Mulţi gândesc mai bine în timp ce merg. Şi nu mă gândesc la nimic altceva decât la cifra doisprezece: 2 x 6 = 12.
Merg puţin prin casă. Vreau să văd dacă a observat ceva. Dacă portofelul mai este în sertarul din bucătărie, atunci n-a observat nimic. Dar nu voi lua nimic. Nu, m-am schimbat total, nu voi lua nimic. Astăzi nu, absolut deloc. Portofelul este în sertar. Nu-l deschid, ci mă aşez din nou la măsuţă şi scriu: 2 x 6 = 12. Dar să-l deschid.
Doar ca să văd dacă a observat ceva. Dacă sunt bani înăuntru. Dar nu voi lua nimic. Îl deschid şi în el sunt mulţi bani. Multe monede. La prima vedere nici nu se vede câte. Acum ştiu că nu a observat nimic. Acum pot să închid sertarul şi să merg la măsuţa mea şi să scriu.
Dar ce anume? Ea nu a observat nimic. Şi dacă sunt aşa de mulţi bani, nici nu va observa că lipseşte ceva. Sunt trei monede de 500. Pot lua una fără probleme. Dar nu iau nimic.
Dar ce anume? Ea nu a observat nimic. Şi dacă sunt aşa de mulţi bani, nici nu va observa că lipseşte ceva. Sunt trei monede de 500. Pot lua una fără probleme. Dar nu iau nimic.
Nu mai fac acest lucru. Mi-e teamă că va observa.
Dar nu poate să observe. Dacă sunt două monede sau trei, nu e prea important. Bineînţeles că-mi aparţine şi mie. Nouă tuturor. Nu-i voie să iau nimic. Cine poate să decidă ce am voie şi ce nu, dacă nu mă vede nimeni? E dificil. Nu vreau. Ba vreau. Aş vrea o monedă de 50. Nu. Ba da. Nu. Ba da. Nu pot să stau aşa o veşnicie. Mă duc. Merg să-mi termin temele...".
___
Ispita este o momeală puternică, însă nu este mai puternică decât suportabilitatea spirituală a fiecărui om în parte.
Rugăciunea este cea care face diferența între o inspită nematerializată și una materializată în faptă.
Roagă-te la Dumnezeu, omule, când ești ispitit să faci ceva rău - spune cu credință, în minte, de câteva zeci de ori "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa", şi, cu siguranţă, vei primi ajutorul necesar să nu cazi în ispită, asta dacă îţi vei dori şi tu să nu cazi.
****
Merg, ca asa trebuie !
O crestina mergea regulat la biserica, ca asa stia ea, ca trebuie, inca de cand era ea copila. Parintii ei mergeau, deci, se gandi ea, ca e bine daca va continua.
Avea un caracter ranchiunos, se supara din orice. Mereu avea de barfit pe cineva. Avea invidie pe toate vecinele ca aveau viata frumoasa.
Stand ea la rugaciune, medita: ,, de ce Doamne nu-mi dai si mie putina fericire, ca sunt singura si am nevoie si eu de un sot sa ma ajute ?,,
Nu primea insa nici un raspuns.
Mersese crestina noastra si in aceasta duminica la biserica, la Sfanta Liturghie. Se intalni acolo cu o tanara intre doua varste, cu care se imprieteni.
Printre suspine, crestina noastra isi varsase sufletul ca nu are nici chemare la manastire, nici sot Dumnezeu nu-i ingaduie sa aiba .
- ,, Poate nu esti buna nici de manastire, nici de familie,, raspunsese femeia. Aceste cuvinte au lovit-o in moalele capului. Ani de zile de atunci ii rasunau in urechi acesle vorbe.
Dupa multa pocainta si viata curata, dupa ani grei de ispita, intelesese ca prin vocea acelei femei ii vorbise chiar Dumnezeu.
Dar nu poate să observe. Dacă sunt două monede sau trei, nu e prea important. Bineînţeles că-mi aparţine şi mie. Nouă tuturor. Nu-i voie să iau nimic. Cine poate să decidă ce am voie şi ce nu, dacă nu mă vede nimeni? E dificil. Nu vreau. Ba vreau. Aş vrea o monedă de 50. Nu. Ba da. Nu. Ba da. Nu pot să stau aşa o veşnicie. Mă duc. Merg să-mi termin temele...".
___
Ispita este o momeală puternică, însă nu este mai puternică decât suportabilitatea spirituală a fiecărui om în parte.
Rugăciunea este cea care face diferența între o inspită nematerializată și una materializată în faptă.
Roagă-te la Dumnezeu, omule, când ești ispitit să faci ceva rău - spune cu credință, în minte, de câteva zeci de ori "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa", şi, cu siguranţă, vei primi ajutorul necesar să nu cazi în ispită, asta dacă îţi vei dori şi tu să nu cazi.
****
O crestina mergea regulat la biserica, ca asa stia ea, ca trebuie, inca de cand era ea copila. Parintii ei mergeau, deci, se gandi ea, ca e bine daca va continua.
Avea un caracter ranchiunos, se supara din orice. Mereu avea de barfit pe cineva. Avea invidie pe toate vecinele ca aveau viata frumoasa.
Stand ea la rugaciune, medita: ,, de ce Doamne nu-mi dai si mie putina fericire, ca sunt singura si am nevoie si eu de un sot sa ma ajute ?,,
Nu primea insa nici un raspuns.
Mersese crestina noastra si in aceasta duminica la biserica, la Sfanta Liturghie. Se intalni acolo cu o tanara intre doua varste, cu care se imprieteni.
Printre suspine, crestina noastra isi varsase sufletul ca nu are nici chemare la manastire, nici sot Dumnezeu nu-i ingaduie sa aiba .
- ,, Poate nu esti buna nici de manastire, nici de familie,, raspunsese femeia. Aceste cuvinte au lovit-o in moalele capului. Ani de zile de atunci ii rasunau in urechi acesle vorbe.
Dupa multa pocainta si viata curata, dupa ani grei de ispita, intelesese ca prin vocea acelei femei ii vorbise chiar Dumnezeu.