Toate cate vin asupra noastra vin CU VOIA lui Dumnezeu.

Toate cate vin asupra noastra vin cu stirea si cu Voia lui Dumnezeu, fie pentru smerirea noastra, fie spre indreptarea noastra pe calea cea buna. Pronia lui Dumnezeu este o mare taina, care poate fi cunoscuta doar traitorilor cu viata sfanta. 
Noua insa nu ne este dat a sti de ce Dumnezeu ia anumite hotarari, care uneori par nedrepte. 
Cel ce ia aminte la urmarile vietii zi de zi, intr-o buna zi poate intelege de ce Domnul a ingaduit sa avem o anumita ispita sau boala. 
Toate aceste lucruri se intampla din marea dragoste fata de noi, spre mantuirea noastra.
Spre indreptarea noastra. 
Spre smerirea noastra, spre mantuire si nu spre osanda. 
Pe unii ii curata de mandrie, pe altii ii invata indelunga rabdare, pe altii ii ridica pe culmile desavarsirii.
Sfantul Imparat David, desi a indurat multe greutati si umilinte , spre indreptarea si pocainta sufletului, in cele din urma intelege ca scopul vietii  nu este altceva decat odihna sufletului intru Domnul, pregustarea din viata vesnica, adica dobandirea Harului Duhului Sfant, care ne spala de toata intinaciunea si pacatul comis de noi si ne pregateste de Imparatia Vesnica.

 Sa retinem deci, ca cei ce ne zic vorbe de ocara sunt binefacatorii nostri. 
Atunci cand zicem si noi la randul nostru cuvinte urate, atunci nu facem decat acest lucru spre bucuria dusmanului nostru -diavolul. 
Caci cel rau astra vrea- sa fim in mainile lui. 
Sa nu facem cu nici un chip voia celui rau, caci cadem de la fata Domnului.
Sa tinem minte acest lucru.

MANTUIREA SE LUCREAZA 

Spovedania.

Piatra de temelie a vietii duhovnicesti este spovedania.

Daca omul face o spovedanie completa, scotand la lumina tot ce il apasa, tot ce ii ingradeste constiinta, e un pas urias.

Apoi, daca se  participa la slujbe, in principal la Sfanta Liturghie, in mod constant, si se roaga dimineata si seara si tine posturile, nu se poate sa nu se schimbe viata lui. Daca, intr-adevar, vrea sa mearga pe aceasta cale...

Totul consta in vointa noastra. Dupa moarte, acest lucru nu mai e posibil. Sa nu creada nimeni ca in iad nu se plange, dar e tarziu. Sa nu amanam cainta. Nimenea nu traieste vesnic. Ziua de maine poate fi ultima. Inapoi nu mai exista intoarcere.

Manturea presupuna cunoastere , intelepciune, vointa, sfat. Fara de aceste trei atribute sansele de mantuirea sunt mici. 

Crestinul are datoria de a cunoaste Sfanta Scriptura, vietile Sfintilor , de a pune in practica indemnurile si sfaturile acestora si a duhovnicului.

Sinceritatea..

Pentru ca la Domnul toate sunt cunoscute, conteaza dorinta si sinceritatea noastra in rugaciuni. Trairea profunda, lacrimile de pocainta, suspinul sufletului, mustrarea constiintei.

Nu se poate sa vrei sa-ti doresti cu toata ardoarea mantuirea si sa nu te mantuiesti.Nu exista asa ceva. Striga la Domnul zi si noapte, osteneste-te si plangi si Domnul te va salva din toata mocirla iadului ( a pacatului ).

Dar sa fii abil sa poti constientiza ca vei avea de dus o lupta indelungata, incepand de la curatirea de patimi.

Nu poti sa te apropii de Domnul staruind in pacate.

Nu pentru placerea lumii acesteia s-a rastignit Iisus, ci pentru ca sa nu fii tu osandit la iad. Ai o sansa... si inca ce sansa !

Sa faci toate pacatele posibile si imposibile si sa fii in Rai, alaturi de Ingeri !

Doar sa vrei !

 Cainta inimii, regretul si lacrimile curata toate petele de pe haina botezului... 

Insa trebuie ca ,,detergentul,, sa fie bun ! 

Nu contrafacut ! Fara viclenie, mandrie, slava desarta. Smerenia sa fie in inima ta, nimic altceva. 

maica Filofteia.

CUM SE FACE UN POMELNIC

 Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit, săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.

Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202

Se întâmplă ca un creştin să aducă la biserică un pomelnic şi să considere că a făcut tot ceea ce trebuia: va fi pomenit la biserică şi cu aceasta şi-a încheiat datoria sa, el nu mai are nimic de făcut. În realitate, este nevoie şi de rugăciunea personală.

 

Şi aici ar trebui să existe un pomelnic. Acesta - fie că este scris, fie că nu - este de dorit să cuprindă cât mai multe nume: de la cei apropiaţi din familie - soţ, soţie, copii, părinţi, bunici, naşi, prieteni - până la nefericiţii acestei lumi. 

Părintele Sofronie Saharov ne îndeamnă: „Când vă rugaţi, rugaţi-vă pentru toţi şi pentru fiecare. 

Şi adăugaţi: „Pentru rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui, miluieşte-mă şi pe mine”. 

Astfel, puţin câte puţin, conştiinţa voastră se va lărgi”.

În pomelnicul ce urmează a fi dus la biserică se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim să-i pomenim (Ioan, Ana, Elena). Nu se trec numele prescurtate sau poreclele. Se înţelege, numai oamenii pot fi trecuţi în pomelnic. Spun aceasta deoarece au fost cazuri în care cel care a alcătuit pomelnicul a considerat de cuviinţă să treacă şi numele câinelui la care ţinea foarte mult!

În cazul clericilor, numele este însoţit de denumirea treptei preoţeşti (de exemplu: „preotul Ioan” sau „ieromonahul Varsanufie”, „diaconul Grigore”), la fel pentru monahi sau monahii (de exemplu: „monahia Olimpiada”). Cei vii vor fi grupaţi împreună, la fel cei adormiţi, menţionându-se deasupra fiecărui grup: vii sau adormiţi.

Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii

La ce slujbe ale Bisericii sunt pomeniţi cei vii, şi la ce slujbe, cei adormiţi?

La Sfânta Liturghie se pomenesc atât viii, cât şi cei adormiţi - şi este bine ca orice creştin care aduce jertfă la altar să aibă pomelnic şi pentru cei vii şi pentru cei morţi, pentru că sunt situaţii în care sunt aduse pomelnice fie numai pentru cei vii, fie numai pentru cei morţi. Iar la sfarsitul pomelnicului se trece mentiunea : ,,Si cu toti ai lor din neam in neam,,

Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii. La fel şi pentru slujba Acatistului. Pomelnice numai cu numele celor adormiţi se aduc pentru slujba Parastasului.

Este bine să trecem în pomelnic necazurile, dorinţele noastre pentru care ne rugăm?

Cea mai mare parte a pomelnicelor care ajung la altar conţin şi însemnări legate de persoanele trecute acolo: în privinţa stării sau a dorinţelor acestora (bolnavi, necăsătoriţi, stăpâniţi de patima beţiei etc.) sau chiar adevărate istorisiri, încât o pagină întreagă cuprinde numai două nume, iar restul e povestire. 

Cred că cel mai bine este să fie scris numai numele de botez, eventual, cu însemnarea celor care sunt bolnavi sau într-o situaţie specială („Ioan bolnav”).

 E drept că uneori şi detaliile care însoţesc numele celor din pomelnic pot fi de folos, pentru că îi sunt de ajutor preotului pentru a realiza o raportare mai personală faţă de cei pomeniţi. 

Totuşi, ţinând cont că, de multe ori, astfel de amănunte nu sunt potrivite cu vieţuirea creştină (de pildă, se cere pedepsirea duşmanilor, ale căror nume sunt enumerate) sau sunt exagerate, cum spuneam, numele de botez este suficient. Dumnezeu ştie mai bine decât omul însuşi ce anume îi este acestuia de folos.

Nu pot fi trecuţi în pomelnic, la Sfânta Liturghie, cei de altă credinţă

Cei de altă credinţă pot fi trecuţi în pomelnic? Ei se pomenesc la vreo rugăciune a Bisericii?

Un bun creştin, un creştin autentic nu poate să nu se roage pentru întreaga lume, îmbrăţişându-i pe toţi în dragostea sa. Spre aceasta trebuie tins. Aşadar, nu numai pentru cei de altă credinţă se poate ruga, ci şi pentru toţi cei care, de obicei, sunt stigmatizaţi de societate pentru păcatele lor mari şi evidente. O poate face în rugăciunea sa, dar o poate face şi la slujba Sfântului Maslu, de pildă, a Acatistului, a Paraclisului, nădăjduind că mila lui Dumnezeu, atingându-le şi acestora sufletul, îi va mişca spre înnoirea vieţii.

Dar cei cuprinşi de diferite patimi (beţivi, fumători etc.) sau cei necununaţi? Dar sinucigaşii?

Da, există o slujbă a Bisericii unde se impune o exigenţă aparte în privinţa celor care sunt pomeniţi: este vorba de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Întrucât în cadrul Sfintei Liturghii sunt chemaţi la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos numai cei care mărturisesc aceeaşi credinţă şi sunt într-o stare duhovnicească corespunzătoare (într-o stare de pocăinţă), nu pot fi trecuţi în pomelnic cei de altă credinţă (heterodocşi sau adepţi ai altor religii), vrăjitorii, descântătorii sau cei care sunt cunoscuţi ca trăind, persistând în păcate grave (ucidere, adulter etc.).

În cazul celor adormiţi, nu pot fi trecuţi în pomelnic cei care s-au sinucis pentru că, omorându-se, au refuzat darul vieţii primit de la Dumnezeu şi L-au refuzat pe Dumnezeu. Sfântul Nicodim Aghioritul numeşte sinuciderea treapta a douăsprezecea şi ultimă a păcatului. Nu pot fi trecuţi în pomelnic nici copiii morţi nebotezaţi sau pruncii avortaţi.

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune şi de ce nu pot fi pomeniţi cei pe care i-am enumerat mai sus sau cei asemenea lor. La Sfânta Proscomidie, când sunt pomeniţi cei vii şi cei adormiţi, preotul scoate câte o părticică (miridă) pentru fiecare şi o aşază pe Sfântul Disc, acolo unde sunt aşezate: Sfântul Agneţ, care se va preface în Sfântul Trup al lui Hristos, miridele pentru Maica Domnului şi cele pentru sfinţi. Când, după prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului, părticelele sunt puse în Sfântul Potir, acestea se unesc cu Sfângele Lui. Dacă persoana pomenită este în stare potrivită împărtăşirii (viaţă curată, stare de pocăinţă), primeşte în chip nevăzut împărtăşirea Duhului (în momentul în care pune miridele pentru vii şi adormiţi în Sfântul Potir, preotul rosteşte: „Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi”); dacă are o viaţă păcătoasă şi nu se depărtează de păcat (dacă nu are stare de pocăinţă), atunci jertfa adusă îi va fi spre osândă. Aşadar, este nevoie de atenţie atât din partea celui care face şi aduce pomelnicul, cât şi din partea preotului.

sursa http://www.doxologia.ro

IMPARTASANIA IL FACE PE COPIL DESTEPT, LUMINAT LA MINTE, INTELEPT SI SANATOS

Binecuvantarea Domnului asupra copiilor ii protejeaza pe acestia de toate cele rele.


Voua ma adresez, dragi parinti crestini, să ştiţi că dacă vă ve-ți duce copiii de timpuriu la Biserică, la Sfântul Potir, aceasta va pune o temelie trainică pentru zidirea vieţii lor de mai târziu. 

Cu timpul, în ei se va naşte nevoia să meargă mai des la slujbele bisericeşti.


Cum se vor bucura şi se vor linişti copiii noştri, văzând lumina domoală a candelelor şi a lumânărilor de ceară curată şi simţind aroma de tămâie din candelă!


Părinţii le vor explica simplu învăţătura de credinţă copiilor care merg pe calea Bisericii, pe înţelesul lor, ca ei să se simtă întăriţi şi să afle mântuirea, ca să se deprindă să caute rezolvarea problemelor cu care se confruntă.


Nu prin alte mijloace (ceea ce pare întotdeauna mai uşor), ci în Biserică, unde primesc binecuvântare, iertare, întărirea nădejdii în mântuire.

Impartasania, acest dar dumnezeesc  face pe copil intelept, sanatos si binecuvantat in toate drumurile de viitor. Parinti, aveti datoria sa invatati copilul rugaciuni, vietile sfintilor, si alte lecturi mantuitoare de suflet.

(Preot Maxim Kozlov, Spovedania copiilor. Sfaturi practice pentru preoţi, părinţi şi copii, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, 2014, p. 10)